Fiecare parte este o entitate suverană completă şi întreagă, aşa cum celulele care se divid devin celule întregi şi complete.
În mod normal, sufletele apar din Dumnezeu în diferite valuri. În Creaţia foarte timpurie, unele au venit direct în densitatea a 12-a, dar majoritatea primelor venite au experimentat individualitatea la nivelul 7. Procesul de diviziune şi de ramificare de la nivelul 12 la 7, în esenţă, a avut loc aproape instantaneu şi, astfel, putem spune că aţi apărut direct din Dumnezeu ca fiinţe de Nivelul 7 (suflete individuale). Când vă înălţaţi în vibraţie înapoi la Nivelul 7 şi apoi începeţi următoarea spirală evolutivă de la Nivelul 7 la 12, atunci veţi experimenta suprasufletul, suprasufletul maestru şi nivelele dumnezeieşti9 în moduri în care nu le-aţi experimentat atunci când aţi ieşit prima dată din Dumnezeu.
Alt mod de a spune aceasta este că aţi coborât din Dumnezeu ca suflete-9 „ God levels”, în lb. Engleză (densităţile a 10-a, a 11-a şi a 12-a).
31
bebeluşi, fără deplina conştienţă a ceea ce se întâmpla, iar când vă înălţaţi înapoi până la Dumnezeu, veţi face aceasta cu deplină conştienţă, ca suflete-adult. Vă vom aminti de mai multe ori în această carte că ideea cu sufletele care se contopesc la loc în Dumnezeu este eronată. Vă înălţaţi în dimensiunea a 12-a şi la deplina conştiinţă
dumnezeiască, dar sunteţi fiinţe suverane, dumnezei cu drepturi depline, copii maturizaţi care devin la fel ca părinţii voştri cosmici.
Să ne întoarcem la discuţia noastră despre suprasuflet şi procesul său de diviziune. Nu vă îngrijoraţi dacă aceasta este mai greu de urmărit. Transmisia de energie care vine odată cu cuvintele noastre va permite acestor concepte, în mod gradat, să aibă sens pentru voi.
Acest medium numeşte cele 12 părţi ale suprasufletului „membri primari ai familiei sufletului” sau „diviziuni primare ale sufletului”. În majoritatea cazurilor, aceste 12 suflete individuale sunt generate ca 6 perechi de suflete. Cu alte cuvinte, o regiune a suprasufletului dă naştere unei perechi de suflete, o altă regiune dă naştere unei alte perechi de suflete etc., până când din suprasuflet au apărut 6 perechi de suflete. Aceste perechi sunt cunoscute ca flăcări gemene sau suflete gemene, ceea ce în esenţă înseamnă că au apărut ca perechi din acelaşi suprasuflet.
Natura şi călătoria sufletelor gemene
În majoritatea cazurilor, sufletele gemene îşi încep călătoria în densităţile mai înalte şi, atunci, unul din membrii perechii alege să exploreze tărâmurile exterioare ale Creaţiei (nivelele de la 5 la 1) în timp ce celălalt membru rămâne înălţat – de obicei în densitatea a 6-a sau a 7-a. Membrul înălţat al perechii îl poate ghida din densităţile mai înalte pe membrul încarnat, ori poate explora alte nivele sau lumi şi îl poate lăsa pe membrul încarnat pe cont propriu – în funcţie de ce are nevoie fiecare suflet.
Rareori sufletele gemene vor coborî amândouă în densităţile mai joase în acelaşi timp, dar, în acest caz, ele rareori merg în aceeaşi lume. Este foarte rar ca sufletele gemene să fie întrupate pe Pământ în acelaşi timp. De obicei, unul va rămâne în densităţile mai înalte, în timp ce celălalt se află în densitatea a 3-a sau a 4-a. Aceasta se întâmplă pentru a proteja integritatea membrului perechii, care coboară. Dacă partea din sufletul geamăn care experimentează densităţile exterioare este prinsă în acea densitate exterioară (adică devine identificat cu ea şi uită că face parte din tot, parte din întreg), membrul perechii care se află în densitatea mai înaltă
îi va aminti celui care se află în densitatea mai joasă cu blândeţe, dar ferm, de ce se află acolo, care îi este scopul sau misiunea şi cine este el cu adevărat, la un nivel mai înalt.
Vom reveni la acest concept în Capitolul 5, dar deocamdată vă dăm, mai degrabă, o privire de ansamblu asupra modului în care este construit universul. Mai târziu vom explora atributele sufletului, modul în care evoluează şi maniera în care 32
se divide şi se fragmentează. Vom trata ideea că există părţi sau fragmente de suflet care nu sunt diviziuni sau entităţi suverane complete. În tărâmurile mai joase sau exterioare ale Creaţiei şi, în mod specific, la nivelele 3 şi 4, există procese care pot determina sufletul să se „spargă” şi să se fragmenteze în părţi care nu sunt fiinţe suverane. Vom explica acest proces în Capitolul 5.
Permiteţi-ne să recapitulăm ceea ce am spus până acum cu privire la procesul de creaţie.
Unele suflete au apărut foarte devreme în cadrul Creaţiei (din perspectiva liniei temporale a Pământului) şi au evoluat înapoi în fiinţe de densitatea a 12-a, capabile să creeze universuri întregi. Ele sunt cunoscute sub numele de Dumnezei Creatori. Noi ne numărăm printre aceşti Dumnezei Creatori. O foarte mică parte a energiei noastre a fost proiectată jos în densitatea a 7-a, unde putem lua contact cu mediumurile noastre, printre care se află şi acesta.
Majoritatea dintre voi, cei care citiţi această carte, aţi apărut în timpul unui mare val al Creaţiei, care a avut loc cu 100 milioane de ani în urmă. În unul dintre aceste valuri aţi apărut direct din Dumnezeu, la un nivel de vibraţie de densitatea a 7-a. Atunci aţi avut de ales: fie să exploraţi lumile de densităţi mai joase (mai jos de densitatea a 7-a), fie să evoluaţi din densitatea a 7-a înapoi la a 12-a.
În acest moment al evoluţiei sufletului vostru, aţi coborât în densitatea a 3-a, iar acum vă îndreptaţi către densitatea a 4-a. Unii dintre voi se pregătesc să meargă
din densitatea a 4-a în a 5-a. O descriere a caracteristicilor fiecărei densităţi este dată
în diferitele etape ale acestui discurs. Va fi, de asemenea, şi o scurtă privire de ansamblu asupra „căderii din graţie” şi a implicaţiilor sale.
Liberul arbitru şi Căderea din Graţie
Există câteva Principii Divine în funcţiune, în ceea ce priveşte creaţia şi menţinerea diferitelor universuri şi galaxii. Deşi multe dintre universuri au fost create de Dumnezeii Creatori şi nu direct de către Dumnezeu Însuşi, acestor universuri locale li se aplică majoritatea Principiilor Divine. Totuşi, nu toate universurile au ceea ce voi numiţi „liber arbitru”. Acesta este un principiu aplicabil numai unui mic procent, inclusiv universului vostru.
Atunci când Dumnezeu a dat sufletelor liberul arbitru, puteţi spune că a fost un mic experiment, ca să vadă cum se va desfăşura Creaţia. Ca orice dumnezeu creator în laboratorul lui, Creatorul a experimentat multe posibilităţi diferite. El ne-a însărcinat pe noi şi pe alţii ca noi să proiectăm molecula de ADN – unul dintre precursorii vieţii în acest univers. După multe milioane de ani pământeşti, noi am perfectat aspectul ADN-ului care face parte din forma umanoidă. Deşi Dumnezeu, în ultimă instanţă, a creat toate formele, noi am jucat un rol central în ceea ce priveşte forma pe care o purtaţi acum. Scopul acestei forme a fost, desigur, să ofere un vehicul capabil să experimenteze, foarte în amănunt, lumile şi dimensiunile de 33
densitate mai joasă.
„Căderea din graţie” a fost un eveniment bazat pe liberul arbitru, neanticipat de Creator, în care sufletele au căzut în capcana densităţilor mai joase. Cum s-a întâmplat aceasta? Intensitatea experienţelor sufletului în cadrul procesului de încarnare a determinat ca majoritatea sufletelor să „uite” cine sunt. Ele au început să
creadă că sunt corpurile lor (şi personalităţile asociate cu corpurile).
După ce aţi uitat adevărata voastră identitate, v-aţi croit încet drum în sus, prin densităţile mai joase. Într-o bună zi vă veţi aminti complet esenţa voastră reală, sufletul vostru, şi vă veţi elibera din iluziile lumilor mai joase. Fără Intervenţia Divină, probabil că acea zi s-ar lăsa îndelung aşteptată. Şi astfel, Dumnezeu, în înţelepciunea Sa infinită, a creat o serie de Dispense Divine (detaliate în capitolul următor). Acestea sunt decizii care afectează cursul evoluţiei. Ca să vă ajutăm să
înţelegeţi, permiteţi-ne să privim la definiţia evoluţiei.
Evoluţia are de fapt două definiţii : (1) Progresul unei inteligenţe în cadrul unei forme de viaţă, cum ar fi complexul uman corp/minte, şi (2) Progresul conştienţei sufletului, de la densităţi mai joase la densităţi mai înalte. De dragul acestor lecţii, vom folosi aceste definiţii într-un mod interschimbabil, dar vom face un efort să ne referim la evoluţia fizică pur şi simplu prin „evoluţie” şi/sau „mutaţie”
– dependentă de ritmul de transformare a speciilor, iar la evoluţia sufletului prin
„roata reîncarnării” şi/sau „spirala înălţării” – dependentă de nivelul de conştienţă al sufletului.
Există foarte multă confuzie cu privire la evoluţia fizică şi sufletească. Deşi nu avem o metodă de acurateţe 100% ca să descriem aceste modele folosind limbajul vostru, o idee relativ simplă este să consideraţi că forma fizică este o maşină, iar sufletul – operatorul acestei maşini. Computerul pe care îl folosiţi ca să citiţi diversele învăţături electronice difuzate de acest medium şi de alţii îşi are începuturile în era tuburilor vidate, a unităţilor de bandă magnetică şi a telemaşinilor de scris. Forma fizică pe care o purtaţi îşi are începuturile în evoluţia minerală, vegetală şi animală a ceea ce biologii voştri numesc „selecţie naturală”.
Scopul acestei forme fizice pe care o purtaţi este de a vă oferi o experienţă
directă a tărâmurilor exterioare ale Creaţiei. Pe măsură ce sufletul vostru evoluează
în frecvenţe din ce în ce mai înalte de conştienţă, el are nevoie de un vehicul potrivit pentru fiecare tărâm în care intră, la fel cum un inginer are nevoie de un computer rapid, sofisticat, modern, în timp ce un elev de şcoală generală poate fi mulţumit cu un model simplu.
Există 7 dimensiuni care necesită un fel de vehicul pentru a trăi experienţa lor directă. Pe măsură ce sufletul îşi croieşte drum în sus prin aceste şapte dimensiuni, el are nevoie de un corp potrivit cu fiecare nivel. Aşa cum am afirmat mai devreme, există mai multe modalităţi de mişcare prin diversele tărâmuri ale Creaţiei. În dimensiunile voastre, a 3-a şi a 4-a, voi folosiţi roata reîncarnării, care este una din Dispensele Divine descrise în capitolul următor. Pe măsură ce vă croiţi drum în dimensiunile a 5-a şi a 6-a, veţi folosi corpul eteric cristalin de lumină, care face 34
parte din spirala înălţării (o altă Dispensă Divină, descrisă în această carte).
Înainte de a discuta despre Dispense, este important să reluăm o analogie dată
mai devreme în acest capitol. Există pe Pământ o concepţie greşită cu privire la modul în care sufletele ajung la Unimea cu Dumnezeu. În primul rând, suntem cu toţii Una cu Dumnezeu, fără să conteze nivelul nostru de vibraţie. Este imposibil să
nu fim Una cu Dumnezeu, din moment ce Dumnezeu este tot, iar noi facem parte din tot. Totuşi, ideea că sufletele se înalţă din ce în ce mai sus în vibraţie şi apoi, în final, se reîntorc în Dumnezeu este incorectă. Cea mai bună analogie pentru a explica aceasta este procesul naşterii umane. Voi ieşiţi din pântecul mamei, creşteţi încet şi deveniţi un adult complet funcţional, la fel ca şi părinţii voştri. Apoi puteţi deveni părinţi voi înşivă, continuând reproducerea speciei. Atunci când deveniţi adulţi, evident, nu intraţi înapoi în pântecele mamei voastre.
