New York: Cambridge University Press., p. 188: ,,Other than the countenance, the face has no features or properties or substance, no ousia".
77
ostilitate, ci un imperativ, o poruncă pentru pace - unde pacea nu se referă lasuspendarea războiului, la o violenţă stăpânită ( deci la o pace incompletă,neautentică).
Vorbind despre concreteţea şi apropierea chipului, filosoful francez sereferă şi la „contactul cu o piele". Pielea mângâiată nu este protecţia unuiorganism, adică simpla suprafaţă a unei fiinţări, ci reprezintă distanţa dintrevizibil şi invizibil. ,,Subţirimea" sa se referă la ambiguitatea fenomenului, decinu este o măsură a cantităţii. Este ambiguă prin expunerea sărăciei sale şi prinretragerea din expunerea absolută în ruşinea faţă de propria ei sărăcie. Esteambiguă, de asemenea, prin alternanţa dintre „prezenţa enormă şi retragereaacestei prezenţe" 176, unde retragerea prezenţei nu se referă nici la o negare a eişi nici la pura latenţă, ci la alteritate. Mângâierea nu coincide cu procesul decunoaştere anatomică.
Apare însă problema dacă nu cumva însăşi mângâierea poate fi oameninţare177 la adresa relaţiei etice, în măsura în care se află dincolo de chip,deci dincolo de privire. Dacă raportul faţă-în-faţă poate fi înţeles ca întâlnire adouă subiectivităţi, o comunicare bazată pe interdicţia „să nu ucizi", în schimb,în mângâire comunicarea este redusă la senzorial. Tocmai din acest motiv esteposibil să ia locul relaţiei etice.
Mângâierea este descrisă printr-o serie de atribute ce stabilescdistanţarea de ontologie: non-teleologie ( de aici şi o „dez-ordine" a mângâierii),disparitate, non-intenţionalitate, decalaj dintre apropiere şi cel apropiat,diacronie, . milă, tânguire: ,,contactul pielii este încă proximitate a chipului,
responsabilitate, obsesie provocată de celălalt, fapt-de-a-fi-unul-pentru-altul:
aceasta este naşterea însăşi a semnificaţiei dincolo de fiinţă" 178• În „diacronia ireversibilă" care este mângâierea, susţine Levinas, se ruinează orice corelaţie intenţională a actelor eului, în care celălalt apare sub forma unei imagini plastice sau sub forma unui portret. Existenţa unică a semenului - a cărui „piele ridată" este propria sa urmă, sărăcie ce îşi ascunde nefericirea - îmi porunceşte, mă convoacă „până şi din ultimul meu refugiu cu o forţă de convocare incomparabilă, care nu poate fi convertită în forme" 179•
1 76 E. Levinas, Altfel decât a fi sau dincolo de esenţă, p. 191.
1 77 Michael Naas, "In and Out of Touch: Derrida's Le toucher", în Research in Phenomenology, Vol. 31, Leiden: Koninklijke Brill NV, 2001, p. 264: "Reading Levinas on this strange modality of touch called the caress, which, like the kiss, seems to take even as it gives, Derrida asks about the implication of a caress that brings us, as Levinas argues, beyond phenomenality, to a 'contact beyond contact' and beyond touch, to a relation with the other that resembles the ethical relation while at the same time posing a threat to ethics insofar as it takes place 'beyond the face"' .
1 78 E. Levinas, Altfel decât afi sau dincolo de esenţă, p. 192.
1 79 Ibidem, p. 193. Fred Alford ("The Opposite of Totality: Levinas and the Frankfurt School", în Theo,y and Society, Vol. 31, No. 2, Apr. 2002, p. 233) afirmă că celălalt este aproape un „anti-obiect": "The other is closer to an anti-object: an othemess so complete it explodes every human category, including object and being. To be sure, the 78
