320 Zygmunt Bauman, op. cit. , pp. 93-94: ,,Dacă postmodernismul înseamnă o retragere din fundătura în care au condus ambiţiile radicale ale modernismului, l-ar readmite pe Celălalt ca pe un semen, aflat aproape, atât fizic cît şi psihic, în inima eului moral, revenit din deşertul intereselor calculate în care a fost exilat; ar reinstaura semnificaţia morală
autonomă a apropierii; l-ar reconcepe pe Celălalt ca pe un personaj crucial în procesul prin care eul moral îşi intră în drepturi. După cum a postulat Alain Renaut, pentru a remedia ceea ce a neglijat filosofia etică modernă, noua etică trebuie să se concentreze pe intersubiectivitate, ca «limită impusă individualismului monadologie» ( ... ) Într-o etică
postmodernă, Celălalt nu ar mai fi acela care, în cel mai bun caz, reprezintă prada pentru eul ce se reface şi, în cel mai rău caz, se opune şi sabotează constituirea eului. În schimb, ar fi apărătorul vieţii morale. După cum spunea Levinas însuşi, «umanitatea omului, subiectivitatea, e o răspundere pentru celălalt, o vulnerabilitate extremă. Revenirea la eu se transformă într-un ocol interminabil...». La ce se referă aceste cuvinte este o răspundere faţă
de Celălalt care vine înainte ca însuşi Celălalt să aibă timp să ceară ceva, răspundere
«nelimitată pentru că nu se măsoară prin angajamente, la care se raportează asumarea şi refuzul responsabilită�lor». Responsabilitate înaintea asumării unor angajamente, o responsabilitate care e măsura a priori a tuturor angajamentelor, mai degrabă decât să
fie măsurată a posteriori de către acestea". Vezi şi M. Morgan, P.E. Gordon (eds.), The Cambridge Companion to Modern Jewish Philosophy, 2007, Cambridge: Cambridge University Press, p. 244: ,,The proper interpretation of inter-subjectivity, the very essence of inter-subjectivity - such is the second aspect of Levinas's claim and his most profound and original insight - is an ethical structure: the moral priority of the other person over the seif, the seif responsible for the other person".
126
