sărac, de orfan şi de străin" 316• Astfel de consideraţii apar în toală opera levinasiană. Poruncile iudeo-creştine317 referitoare la ajutorarea celui aflat în suferinţă318 reprezintă în mod clar o sursă a ideii sale despre prioritatea semenului.
Tot aici se înscrie şi tema sacrificiului, a „pătimirii" pentru altul, plecând de la exemplul profeţilor. Aşa cum spuneam, toate aceste teme formează o unitate. De responsabilitate este intrinsec legată la E. Levinas problema chipului şi a privirii semenului. Omul însuşi este făcut după „chipul"
lui Dumnezeu şi poartă în el acest chip. Pentru Iezechiel, slava lui Dumnezeu se identifică în mod misterios cu „ceva ca ... un chip de om" (Iezechiel 1,26). Nu mai este nevoie să spunem cât de importantă este pentru creştinism tema chipului, despre care s-a scris foarte mult în cadrul dezbaterii privitoare la icoane, organizându-se în acest sens şi Sinodul al VII-lea Ecumenic din anul 787. ,,Fenomenologia chipului" aduce cu sine leitmotivul epifaniei. Aceasta se referă la chip ca urmă a infinitului, purtător al poruncii „să nu ucizi! ", deci al cuvântului divin.
De asemenea, tema exilului se înrădăcinează în istoria şi tradiţia poporului evreu în drumul său spre „ţara făgăduită". La filosoful francez, exilul devine un periplu spiritual: exilul din egoismul conservării de sine şi întâmpinarea celuilalt duce la autentica regăsire, la eul neviolent, imemorial, responsabil. Omul evreu „este, într-un anume sens, exilat pe acest pământ, cum zice psalmistul, iar el regăseşte un sens pământului pornind de la o societate umană. ( ... ) Omul începe în deşert unde el locuieşte în corturi, unde îl adoră pe Dumnezeu într-un templu transportabil. ( ... ) Libertatea faţă de formele 3 1 6 Aceste citate apar la paginile 22 şi 37. Creştinismul are în centru aceleaşi valori:
„The works of mercy encompass seven corporal and seven spiritual works. The corporal works include feeding the hungry, giving drink to the thirsty, clothing the naked, harboring the stranger, visiting the sick, ministering to prisoners, and burying the dead.
The spiritual works include admonishing the sinner, instructing the ignorant, counseling the doubtful, comforting the afflicted, bearing wrongs patiently, forgiving injuries, and praying for the living and the dead" (S. Hauerwas, S. Wells (ed.), The Blackwell Companion to Christian Ethics, 2004, Malden: Blackwell Publishing, p. 193).
3 1 7 Arthur Holder, (ed.), The Blackwell Companion to Christian Spirituality, 2005, Malden: Blackwell Publishing, p. 58: ,,A distinctive feature of New Testament spirituality is that it is communal. While individuals must, as individuals, respond to God's invitation in Jesus, «accepting the invitation» involves being initiated into a community in which one. works out one's spirituality".
3 1 8 E. Levinas, Dificila libertate, p. 14: ,,ca şi cum întreaga spiritualitate a globului un ar sta în gestul de a hrăni"; p. 206: ,,sunt desigur motive de a denunţa ca materialistă
foamea proprie, dar niciodată foamea celorlalţi". Vezi şi N. Steinhardt, Dăruind vei dobândi, 2000, Cluj-Napoca: Dacia, p. 226: ,,Problema o rezolvă în mod definitiv, cred, Nicolae Berdiaev. Problema pâinii, spune marele gânditor, problema pâinii pentru mine ca ins, care, nu mă ascund, sunt lacom şi cunosc tendinţa de a mă văicări şi a fi nemulţumit, este, da, o problemă materială. Dar pâinea aproapelui meu, continuă
Berdiaev, nu mai e o problemă materială, ci o datorie spirituală".
125
sedentare ale existenţei este, poate, modul uman de a fi în lume. Pentru iudaism, lumea devine inteligibilă în faţa unui chip uman" 319.
Aşadar, religia iudaică, susţine Levinas, nu poate fi separată de etică ( de fapt, filosoful aminteşte că iudaismul nu este o religie, cuvânt care nici nu există
în limba ebraică, folosindu-se cuvântul daat care înseamnă „cunoaştere"), iar etica este exprimată întotdeauna în termenii modului în care trebuie întâmpinat aproapele, adică orice om. Nu vom găsi o teorie etică la acest filosof, ci o abordare etică. Spunând „teorie etică", avem în vedere o teorie bazată pe ontologia eului: filosofiile modeme pun mai întâi problema ce este subiectul şi plecând de aici se constituie şi o teorie morală, este adus şi celălalt în discuţie.
În schimb, pentru Levinas, etica începe cu celălalt; intersubiectivitatea320 devine chiar o condiţie a subiectivităţii.
Justiţia, implicarea în realizarea unei societăţi drepte, solidaritatea ce merge până la responsabilitatea pentru greşelile celuilalt reprezintă expresii ale ceea ce Levinas înţelege prin responsabilitate, plecând de la învăţătura talmudică. Atât de mare este responsabilitatea personală pentru injustiţia 3 1 9 E. Levinas, Dificila libertate, p. 41. De aici şi importanţa acordată păcii în iudaism:
"Shalom, 'peace', or shalom aleikhem, 'peace be with you', is an old Jewish form of greeting, indeed the most common everyday greeting in Israel today. The absence of peace in the world, peace within the family, peace between neighbours, between sections of society, and between nations, is a source of constant disappointment to prophets, rabbis and politica! leaders alike" (Nicolas de Lange (ed.), An Introduction to Judaism, 2002, Cambridge: Cambridge University Press, pp. 208-209).
