Cuvânt înainte
Prin tema Obiectivarea fenomenologiei în etică în opera lui Emmanuel
Levinas ne-am propus o problematizare privind fundamentul eticii, având ca punct de reper opera acestui filosof. O dezbatere referitoare la unicitatea celuilalt şi la întâlnirea dintre alterităţi este cu atât mai relevantă în contextul actual al globalizării, al contactului dintre atitudini, interese, perspective înrădăcinate în ethos-uri diferite. Deschiderea către alteritate, raportarea la cel diferit pot primi forme multiple în funcţie de ceea ce înţelegem prin „altul".
În teza de faţă se pune accentul pe importanţa recunoaşterii subiectului ca persoană concretă, cu o lume interioară infinită, imposibil de a fi redusă la o abstracţiune sau la forma de a fi a unui alt subiect. Datorită acestei caracteristici poate exista un dialog şi un act continuu de descoperire a celuilalt. Paradoxul filosofiei levinasiene provine din încercarea de a dezvălui cu ajutorul demersului fenomenologic ceea ce el consideră că se află dincolo de orice cunoaştere, de discurs şi teorie: transcendenţa autentică a semenului. Întâlnirea chipului acestuia întemeiază raportarea etică. În filosofia lui Levinas, cea mai importantă idee rămâne aceea că intersubiectivitatea - înţeleasă ca asimetrie între eu şi celălalt -, şi nu ontologia sau gnoseologia, reprezintă fundamentul eticii. Sinele responsabilităţii, al „neliniştii" este substratul subiectivităţii.
Originalitatea acestui mod de a pune problema alterităţii este relevată prin comparaţia cu perspectivele husserliană şi heideggeriană. În esenţă, Levinas afnmă că
metafizica este posibilă doar ca etică, pentru că numai aici nu este „falsificat" celălalt, recunoscându-i-se transcendenţa, ,,infinitul".
Un alt obiectiv al acestei teze este prezentarea problemelor pe care le întâmpină încercarea lui Levinas de a stabili ca fundament al eticii întâlnirea chipului aproapelui. Oare nu duce acest fapt la o reducţie opusă celei de care îi critică pe filosofii anteriori? Cu alte cuvinte, nu se expune criticii de a fi „redus"
eul şi relaţia eu-tu la „tu", ca principiu şi punct de plecare al oricărei relaţii?
Aceste aspecte pot fi considerate a fi provocarea prezentei lucrări, structurată în trei părţi. În prima parte a tezei ne oprim asupra metodei fenomenologice aşa cum apare la Husserl şi Heidegger, în partea a doua sunt aduse în discuţie principalele teme ale filosofiei lui E. Levinas, pentru ca în partea a treia să
încercăm să aflăm în ce măsură pretenţiile filosofului francez referitor la fundamentul eticii, la fenomenologie şi la tradiţia filosofică occidentală sunt justificate.
7
