Ca pe mine să mă prindă,
Băi ursari, ursari voinici,
Iar pe tine să te vândă !
Di când staţi pi la potici,
Hai răspunde mai curând,
N-aţi văzut vrun grec pe-aici?
Cî-ţi zbor crierii în vânt,
Grec bătrân, cu punga plinî,
Şî ti sparg cu-acest ţăpoi,
Ci sî duci la hodinî
Cari-mpart fânu la oi,
Şi pândeşti
Ş-am o ghioagî ţântuitî
Ca pi mini sî mă prindî
Pentru capul tău gătitî,
Iar pi tini sî ti vândî,
Aşa, tat', aşaa !
Sî ti ducî la abator,
Sî-ţi facî cărniţa ta rasol,
Ia mai fă tu ochişorii roatî
Iar din corniţele tale,
Şî ti uitî-n lumea toatâ;
Albe şi strălucitoare,
Cî eu răul di pi chelea ta
Umerare la cucoane,
În veşca <lobii I-oi lua
Nu vrai tată, nuu!
Şî-n Marea Caspicî I-oi arunca.
Tu sî rămâi curat
Mă duceam pe o cărare,
Şî luminat,
Di nimenea umblată,
Ca Iancu din sat,
Di nimenea călcată,
Cari nu mai ari
Numai di furnici pişcatî
Nici un par la gard!
Şî de-o babî fermecatî.
Pusei traista-n cui,
Văzui şerpi cu nouă colţi de fier,
