Identificarea persoanei fizice
67
temeinice, fără a oferi explicaţii suplimentare în această privinţă', motivele pe care O. G. nr. 41/2003 le consideră temeinice sunt prevăzute într-o enumerare exemplificativă conţinută de art. 4 alin. (2) lit. a)-j) şi alin. (3)2• Că suntem în prezenţa unei enumerări exemplificative rezultă din redactarea art. 4 alin. (2) lit. m), care se referă
la „alte asemenea cazuri temeinic justificate".
Deşi prin alin. (2) se spune că „sunt considerate ca întemeiate" cererile de schimbare a numelui în cazurile pe care acest text de lege le conţine, iar prin alin. (3) se prevede că „sunt considerate justificate" şi cererile de schimbare a numelui în cazurile enumerate în cuprinsul său nu există o diferenţă de regim juridic după cum cererea se întemeiază pe motive prevăzute de unul sau altul dintre cele două alineate. Justificarea enumerării separate a cazurilor conţinute de art. 4 alin. (3) rezidă în cerinţe de ordin metodologic, ele fiind în legătură cu diverse situaţii de modificare a stării civile şi având ca scop, cel mai adesea, înlăturarea modificării numelui care intervine în asemenea situaţii.
Cazurile de schimbare a numelui pe cale administrativă, prevăzute expres de O.G.
nr. 41/2003, sunt următoarele:
a) Se poate cere schimbarea numelui format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod [art. 4 alin. (2) lit. a)].
Reglementarea acestui caz pune în discuţie corelaţia care există cu prevederile art. 20 referitoare la retranscrierea numelui. Credem că transformarea numelui prin traducere este rodul unei traduceri greşite a acestuia în altă limbă sau din altă limbă
în limba română, care se poate îndrepta numai pe calea schimbării numelui, pe când în cazul traducerilor fidele este aplicabilă, la cerere, procedura retranscrierii numelui prevăzută de art. 20. Tot astfel, pentru a fi în prezenţa unei transformări a numelui în alt mod, care să constituie motiv de schimbare a numelui este necesar ca acest „alt mod"
să fie diferit de cele prevăzute de art. 20 alin. (1 ).
b) ,,Când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la acesta, precum şi asupra faptului că
este cunoscută în societate sub acest nume" [art. 4 alin. (2) lit. b)].
Numele Ia care se referă prevederea legală citată este un nume mincinos, pe care persoana nu l-a dobândit niciodată în mod legal şi care este diferit de numele său real.
Sub acest nume persoana fizică şi-a desfăşurat activitatea profesională şi este cunoscută nu numai în domeniul de activitate respectiv, dar şi în societate, în general. Legea reglementează astfel transformarea pseudonimului 3 în nume,4 operaţiune posibilă dacă
sunt întrunite următoarele condiţii:
1 Prin excepţie, art. 9 alin. (2) din Decretul nr. 975/1968 se referea la schimbarea numelui format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod, prevăzând că cererea de schimbare a numelui întemeiată pe asemenea motive este scutită de publicare.
2 În continuare vom cita prevederile O.G. 41/2003 fără a mai indica şi actul normativ care le conţine.
3 Pseudonimul este un nume voluntar ales de persoana fizică, la adăpostul căruia aceasta doreşte să desfăşoare o activitate legală.
4 În literatura juridică a fost exprimată şi opinia conform căreia această reglementare aduce în discuţie caracterul imprescriptibil al numelui, prin aceea că o posesie prelungită a numelui, în anumite condiţii, îi poate da dreptul posesorului să-l dobândească ( O. Ungureanu, C. Jugastru, op. cit., p. 168).
