pe cale principală, ulterior divorţului, va trebui respinsă ca inadmisibilă, 4 chiar dacă ar avea un alt temei de drept.5
1 C. Stătescu, Drept civil. Persoana fizică. Persoana juridică. Drepturile reale, op. cit., p. 130-131.
2 Instanţa nu poate să respingă cererea prin care i se solicită să ia act de învoiala soţilor ca acel soţ care şi-a modificat numele de familie la încheierea căsătoriei să poarte acest nume şi după divorţ (C.S.J., secţ. civ., dec. nr. 609/1993, Dreptul nr. 12/1993, p. 87).
3 Trib .Suprem, secţ. civ., dec. nr. 1467/1980, Repertoriu IV, p. 30, nr. 73.
4 L. Mihu, Discuţii cu privire la admisibilitatea cererii soţului, care a purtat în timpul căsătoriei numele celuilalt soţ, de a reveni la numele avut înainte de căsătorie, formulată pe cale principală, subsecvent pronunţării divorţului, Dreptul nr. 6/2001, p. 33. În acelaşi sens, Trib.
Suprem, col. civ., dec. nr. 55/1968, C.D. 1968, p. 105-106. Pentru opinia contrară, a se vedea F Popescu, Cu privire la admisibilitatea cererii soţului care a purtat în timpul căsătoriei numele celuilalt soţ, de a reveni la numele avut înainte de căsătorie, formulată pe cale principală, ulterior pronunţării divorţului, Dreptul nr. 1/2001, p. 75-77.
5 „Hotărârea de divorţ prin care s-a dispus ca soţia să-şi reia numele de familie avut anterior căsătoriei se impune cu autoritate de lucru judecat în sensul că nu mai poate fi repusă în discu
ţie în cadrul unei alte proceduri - de contencios administrativ - redobândirea de către soţie a dreptului de a purta în viitor numele avut în timpul căsătoriei.
0• aceea, cererea soţiei de a i se atribui exact numele pe care l-a purtat în timpul căsătoriei şi pe care l-a pierdut ca efect al desfacerii căsătoriei, pe un alt temei de drept - Decretul nr. 975/1968 - constituie, în ultimă analiză, o eludare a legii, fundamentând un abuz de drept"
(C.S.J., secţ. de cont. adm., dec. nr. 3360 din 20 noiembrie 2000, Dreptul nr. 12/2001, p. 162).
