Identificarea persoanei fizice
65
de familie avut anterior de către acesta, la care să se adauge numele de familie purtat în timpul căsătoriei. 1
Dacă s-a realizat învoiala soţilor în această privinţă şi ea întruneşte condiţiile prevăzute de lege instanţei de judecată îi revine numai rolul de a lua act de aceasta, iar nu acela de a acorda încuviinţarea păstrării numelui.2
Cea de a doua excepţie, reglementată de art. 40 alin. (2) C.fam., constă în posibilitate pe care o are instanţa de judecată, care soluţionează procesul de divorţ, de a-i încuviinţa soţului care şi-a modificat numele de familie la încheierea căsătoriei să
poarte numele astfel dobândit şi după divorţ, chiar dacă nu s-a realizat o înţelegere în acest sens iar celălalt soţ se opune. Încuviinţarea poate fi dată însă numai dacă există
motive temeinice.
Noţiunea de „motive temeinice" nu este definită de legiuitor dar conţinutul său a fost conturat de jurisprudenţă. Astfel, s-a decis că se încadrează în această noţiune orice interes care ar fi vătămat prin modificarea numelui, interes care poate fi de ordin moral sau material.3 Spre exemplu, soţul a devenit cunoscut în lumea ştiinţifică, literară sau artistică sub numele purtat în timpul căsătoriei, acesta are certificate de absolvire a diferitelor şcoli sau cursuri importante ori are încheiate contracte pe acest nume, pe numele dobândit în căsătorie acesta este invitat la un congres internaţional etc.
De această dată instanţa va realiza o judecată propriu-zisă a cererii prin care soţul solicită încuviinţarea de a păstra numele dobândit prin căsătorie, ea urmând să aprecieze in concreto temeinicia motivelor invocate.
Numai instanţa învestită cu judecarea acţiunii de divorţ are competenţa de a solu
ţiona cererea fostului soţ care a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soţ, de a reveni la numele avut anterior căsătoriei. O cerere cu acest obiect, formulată
