supra
-mai sus
Trib.jud.
-Tribunalul judeţean
Trib. Suprem -Tribunalul Suprem
voi.
-volumul
Titlul I
Persoana fizică
Capitolul I. Noţiune, reglementare şi clasificare
1. Noţiunea de persoană fizică. De la romani încoace dreptul civil operează cu două mari categorii: titularii de drepturi şi obligaţii, care sunt persoanele şi obiectele acestor drepturi, care sunt lucrurile.
Calitatea de persoană fizică îi este proprie omului şi ea este consecinţa existenţei sale. Este motivul pentru care unii autori vorbesc despre „umanitatea persoanei fizice"
pentru a evidenţia esenţa acestei noţiuni. 1
1 •
Noţiunea de persoană fizică desemnează deci omul, privit în individualitatea sa'.tii În concepţia clasică a dreptului civil, concepţie care domină şi dispoziţiile Codului civil român, persoana fizică nu este privită în primul rând prin prisma existenţei biologice a omului ci ca o abstracţiune juridică: titularul de drepturi şi obligaţii civile, aflat în raporturi cu alte persoane2•
Acest aspect este cât se poate de evident pentru antichitate şi chiar pentru perioadele mai recenteJg_care fil}Umite persoane aveau condiţia de sclavi. În dreptul roman, spre exemplu, � tăcea distincţie între omul liber, car�vea calitatea de persoană şi era astfel titular de drepturi şi obligaţii şi sclavul, care, fiind considerat un lucru (res), nu putea ayea drepturi subiective, astfel că _11!1 _Qutea fi proprietar, c__r�ciţţ9� �1 altei persoane sau degiţqr. Sclavul nu era un subiect de drept ci era asimilat Un}li bun�. c�re stăpânul
... ..
- ·-
-
- .
. ..
său
· îl putea cumpă�a şi vinde.
Sclavia a continuat să existe în anumite regiuni ale globului pământesc până în vremurile modeme, ceea ce a condus la necesitatea interzicerii şi condamnării sale prin documente internaţionale, cum sunt peclaraţia universală a drepturilor omului din
--- --. . . ... ·- .. .
1948 şi Convenţia europeană a drepturilor omului din 195Q; Consecinţa juridică a acestei interziceri este aceea că, în prezent. orice individ
.uman este o persoană şi poate fi titular de drepturi şi de obligaţii, deci are calitatea de subiect de drept.
Evoluţii, cum ar fi progresele medicinei, concretizate în realizarea transfuziilor sangvine sau a transplanturilor de organe precum şi necesitatea protejării intimităţii persoanei şi a dreptului său la imagine au condus la reconsiderarea concepţiei despre persoana fizică, existenţa sa biologică şi psihică intrând din ce în ce mai mult sub incidenţa dreptului. Persoana fizică este astfel titulara de drepturi şi obligaţii, dar şi omul
1 A se vedea D. Bakouche, Droit civil. Les personnes. La famille, Ed. Hachette, Paris, 2005,
p. 16.
