15. Extraactivitatea legii penale este acea situaţie în care legea penală poate fi aplicată: a. unor fapte care au fost săvârşite înainte de intrarea sa în vigoare; b. unor fapte ce sunt urmărite sau judecate după ieşirea sa din vigoare; c. infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.
16. Legea de dezincriminare intervine atunci când:
a. fapta este incriminată de o altă lege în vigoare, sub o altă denumire; b. legea nouă nu mai incriminează, sub nicio formă, o anumită faptă prevăzută ca infrac
ţiune de legea veche;
c. fapta comisă sub imperiul legii vechi nu mai constituie infracţiune ca urmare a modificării formei de vinovăţie cerute de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.
17. În cazul în care legea de dezincriminare a intervenit după rămânerea definitivă ahotărârii judecătoreşti:
a. condamnarea veche nu va mai constitui prim termen al recidivei, în situaţia în care pedeapsa aplicată în temeiul legii vechi a fost deja executată la data intrării în vigoare a legii de dezincriminare;
b. executarea măsurilor de siguranţă pronunţate în baza legii vechi nu încetează prin intrarea în vigoare a legii de dezincriminare;
c. nu se va mai trece la executarea pedepsei principale în ipoteza în care aceasta nu a fost încă pusă în executare.
18. Ultraactivitatea legii penale temporare intervine atunci când: a. infracţiunea a fost săvârşită în timpul când era în vigoare, numai dacă fapta a fost urmărită
sau judecată în acest interval de timp;
b. infracţiunea a fost săvârşită în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acest interval de timp;
c. este mai favorabilă decât legea veche sub imperiul căreia a fost săvârşită infracţiunea.
19. Legea temporară improprie reprezintă:
a. legea penală care prevede data ieşirii ei din vigoare; b. legea penală care a fost în vigoare pentru o scurtă perioadă de timp, fiind ulterior înlocuită
de o altă lege;
c. legea penală a cărei aplicare este limitată prin natura temporară a situaţiei care a impus adoptarea sa.
