6. CAUZE DE NEIMPUTABILITATE
385. Cauzele de neimputabilitate operează:
a. în totalitate in rem;
b. în totalitate in personam;
c. in personam cu excepţia cazului fortuit care operează in rem.
386. Sunt cauze de neimputabilitate:
a. minoritatea şi iresponsabilitatea;
b. constrângerea fizică şi starea de necesitate;
c. eroarea şi cazul fortuit.
387. Constrângerea fizică, ca şi cauză de neimputabilitate: a. poate proveni de la un animal;
b. să provină doar de la persoane;
c. provine de la energii exterioare.
388. Constrângerea fizică se aseamănă cu starea de necesitate prin aceea că: a. înlătură aceeaşi trăsătură generală a infracţiunii;
b. au aceeaşi sferă a cauzelor aflate la originea lor (acţiune umană, comportament al unui animal, fenomen natural etc.);
c. ambele presupun o proporţionalitate între urmarea produsă sau care s-ar fi produs în absenţa intervenţiei autorului şi urmarea acelei faptei săvârşite.
389. Constrângerea mituitorului de către funcţionar constituie: a. cauză de nepedepsire;
b. cauză specială care înlătură caracterul penal al faptei; c. cauză de reducere a pedepsei.
390. Constituie constrângere morală, în sensul cauzei de neimputabilitate: a. ameninţarea cu acţionarea în justiţie;
b. ameninţarea făptuitorului cu loviri sau alte violenţe; c. ameninţări la adresa vieţii altei persoane.
391. În legea penală română:
a. excesul de apărare justificat nu este asimilat cu legitima apărare; b. excesul scuzabil înlătură caracterul penal al faptei, constituind o circumstanţă atenuantă; c. excesul de apărare poate înlătura caracterul penal al faptei sau poate constitui o circumstanţă
atenuantă.
392. Excesul neimputabil constituie:
a. cauză care înlătură răspunderea penală;
b. cauză de neimputabilitate;
c. circumstanţă atenuantă legală.
