192
Drept penal. Partea specială • Teste-grilă
1134. Elementul material al infracţiunii de abuz de încredere (art. 238 C. pen.)poate consta în:
a. însuşirea;
b. refuzul de restituire;
c. folosirea.
1135. Fapta inculpatului de a sustrage bunuri, urmată de folosirea unui sprayparalizant împotriva unui poliţist aflat în exerciţiul funcţiunii, pentru a-şi asigurascăparea, constituie:
a. infracţiunea de tâlhărie (art. 233 C. pen.) care absoarbe infracţiunea de ultraj (art. 257
C. pen.);
b. infracţiunea de ultraj (art. 257 C. pen.) care absoarbe infracţiunea de tâlhărie (art. 233
C. pen.);
c. fapta întruneşte atât elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie (art. 233 C. pen.), cât şi pe cele ale infracţiunii de ultraj (art. 257 C. pen.) 1136. Infracţiunea de abuz de încredere (art. 238 C. pen.): a. nu are obiect material;
b. este o infracţiune intenţionată, susceptibilă de repetabilitate; c. punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
1137. Subiectul activ al infracţiunii de abuz de încredere (art. 238 C. pen.) are încredinţatbunul ce face obiectul infracţiunii:
a. în baza unui titlu şi cu un anumit scop;
b. în baza unui titlu şi cu un scop nespecificat;
c. fără un titlu şi cu un anumit scop.
1138. Poate constitui obiect al infracţiunii de abuz de încredere (art. 238 C. pen.): a. un bun imobil al altuia;
b. un bun mobil al făptuitorului;
c. un bun mobil al altuia.
1139. La infracţiunea de fraudă informatică (art. 249 C. pen.): a. subiectul activ este calificat, putând fi numai o persoană care are cunoştinţe avansate în domeniul informaticii;
b. elementul material poate consta şi într-o inacţiune; c. consumarea presupune cauzarea unei pagube.
1140. Fapta persoanei care achiziţionează bunuri, ştiind că nu le va putea plăti, iarprin aceasta produce o pagubă creditorului:
a. constituie o variantă agravată a infracţiunii de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor (art. 239 C. pen.); b. nu constituie o variantă agravată a infracţiunii de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor, ci o formă asimilată acesteia (art. 239 C. pen.); c. se poate săvârşi şi cu praeterintenţie.
