32
Drept penal. Partea generală • Teste-grilă
165. Există intenţie indirectă ca formă a vinovăţiei atunci când: a. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-l acceptă, socotind, fără temei, că el nu se va produce;
b. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă producerea lui; c. nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
166. X, muncitor în construcţii, care lucra pe terasa unui bloc de pe o stradă intenscirculată, aruncă la un moment dat o cărămidă peste balustradă, provocânddecesul unei persoane care trecea întâmplător pe lângă acel bloc. În această
situaţie:
a. X se face vinovat de moartea victimei, forma de vinovăţie fiind intenţia indirectă; b. X se face vinovat de moartea victimei, forma de vinovăţie fiind culpa simplă; c. X nu se face vinovat de moartea victimei, deoarece nu avea cum să prevadă că aceasta trece în acel moment prin zonă.
167. Inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri cu un corp dur asupra capului,provocându-i leziuni majore, în urma cărora aceasta a decedat. Se va reţine: a. săvârşirea faptei cu intenţia de a ucide;
b. săvârşirea faptei din culpă;
c. săvârşirea faptei cu praeterintenţie.
168. Uşurinţa şi intenţia indirectă:
a. sunt instituţii asemănătoare;
b. se deosebesc de lipsa admiterii conştiente în cazul uşurinţei a survenirii urmărilor periculoase prevăzute; c. sunt instituţii identice.
169. S-a reţinut într-o speţă că X, şofer de autobuz, a plecat din staţie cu uşiledeschise, iar într-o curbă la stânga, Y, pasager în respectivul autobuz, deoarecenu se ţinea de bară, s-a dezechilibrat şi a căzut din autobuz pierzându-şi viaţa.
A vând în vedere aceste aspecte:
a. X se face vinovat de moartea lui Y, forma de vinovăţie fiind intenţia indirectă; b. X se face vinovat de moartea lui Y, forma de vinovăţie fiind culpa simplă; c. X nu este vinovat de moartea lui Y, deoarece atitudinea neglijentă a acestuia din urmă
este cea care a produs rezultatul.
170. În cadrul formelor de vinovăţie:
a. uşurinţa constă în atitudinea făptuitorului care nu a prevăzut urmările periculoase ale faptei sale, deşi din toate împrejurările cauzei şi pe baza capacităţilor sale trebuia şi putea să le prevadă;
b. neglijenţa constă în prevederea de către făptuitor a urmărilor periculoase ale acţiunii sau inacţiunii sale, pe care nu le acceptă, socotind fără temei că ele nu se vor produce; c. uşurinţa constă în prevederea de către făptuitor a urmărilor periculoase ale acţiunii sau inacţiunii sale, pe care nu le acceptă, socotind fără temei că ele nu se vor produce.
