Infracţiunea
33
171. În cazul formelor vinovăţiei:
a. intenţia directă există atunci când făptuitorul prevede, nu urmăreşte, dar acceptă posibilitatea producerii rezultatului; b. uşurinţa există atunci când făptuitorul prevede rezultatul, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că nu se va produce;
c. neglijenţa există atunci când făptuitorul prevede rezultatul, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că nu se va produce.
172. Există culpă cu prevedere ca formă a vinovăţiei atunci când: a. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă producerea lui; b. făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă; c. făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu urmăreşte producerea lui şi crede, fără
temei, că acest rezultat nu se va produce.
173. În cazul formelor de vinovăţie:
a. intenţia indirectă există atunci când făptuitorul prevede rezultatul socialmente periculos, nu îl urmăreşte, dar acceptă posibilitatea producerii acestuia; b. intenţia depăşită există atunci când făptuitorul nu prevede rezultatul socialmente periculos, dar acceptă producerea lui;
c. culpa simplă există atunci când făptuitorul prevede rezultatul socialmente periculos, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce.
174. În cazul în care X, şofer de autobuz, a plecat din staţie cu uşile autobuzului deschise, iar victima, Y, a călătorit în stare de ebrietate pe scara autobuzului, de undea căzut pe asfalt, accidentându-se mortal:
a. X nu se face vinovat de moartea lui Y, neexistând legătură de cauzalitate între activitatea şoferului de autobuz şi rezultatul produs;
b. conduita culpabilă a lui Y înlătură răspunderea penală a şoferului de autobuz; c. X este vinovat de decesul lui Y, acţionând din culpă.
175. În cadrul formelor de vinovăţie:
a. neglijenţa constă în atitudinea făptuitorului care a prevăzut urmările periculoase ale faptei sale, le-a acceptat, dar a socotit fără temei că acestea nu se vor produce; b. neglijenţa constă în atitudinea făptuitorului care nu a prevăzut urmările periculoase ale faptei sale, deşi din toate împrejurările cauzei şi pe baza capacităţilor sale trebuia şi putea să le prevadă;
c. uşurinţa constă în atitudinea făptuitorului care nu a prevăzut urmările periculoase ale faptei sale, deşi din toate împrejurările cauzei şi pe baza capacităţilor sale trebuia şi putea să le prevadă.
176. Fapta omisivă comisă din culpă:
a. nu poate fi sancţionată penal;
b. presupune întotdeauna cerinţa ca făptuitorul să prevadă rezultatul, dar să socotească rară
temei că acesta nu se va produce;
c. constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres.
