b. infracţiunea complexă;
c. infracţiunea de obicei.
265. Când se epuizează o infracţiune continuată:
a. în momentul producerii rezultatului;
b. în momentul încetării ultimei acţiuni/inacţiuni infracţionale; c. momentul coincide cu momentul consumării infracţiunii.
266. Infracţiunea continuată:
a. este o formă a unităţii legale de infracţiune;
b. este o formă a pluralităţii de infracţiuni, întrucât se pedepseşte asemănător concursului de infracţiuni;
c. presupune obligatoriu o unitate de subiect activ, subiect pasiv, de rezoluţie infracţională şi de conţinut constitutiv al infracţiunii.
267. În materia unităţii de infracţiune:
a. se poate reţine că după epuizarea infracţiunii continue poate fi posibilă o altă prelungire în timp a acţiunii sau inacţiunii care reprezintă elementul material; b. data săvârşirii infracţiunii continuate este reprezentantă de dată efectuării celui de al doilea act de executare dintr-un total de cinci;
c. data consumării infracţiunii continuate este reprezentantă de dată efectuării celui de al doilea act de executare dintr-un total de cinci;
268. În cazul infracţiunii continuate:
a. există concurs de infracţiuni;
b. există unitate naturală de infracţiune;
c. există unitate legală de infracţiune.
269. În cazul infracţiunii continuate:
a. nu este posibilă participaţia penală;
b. nu este necesară unitatea de rezoluţie infracţională; c. este necesară unitatea de rezoluţie infracţională.
270. Pentru a se reţine existenţa formei continuate a infracţiunii, trebuie să existe: a. unitate de rezoluţie infracţională;
b. un subiect pasiv principal unic, chiar dacă sunt mai mulţi subiecţi pasivi secundari; c. un subiect pasiv secundar unic, chiar dacă sunt mai mulţi subiecţi pasivi principali.
