Uciderea din culpă şi vătămarea corporală din culpă
129
A vând o anume recurenţă în practică, atrag atenţia că astfel de situaţii, în care se dovedeşte că profesionistul nu a exclus teoretic o anumită ipoteză, dar a „mizat" pe reacţiile tip, care constituie regula (pe diagnosticul cel mai frecvent, pe neapariţia unor complicaţii ori reacţii adverse etc.), sunt susceptibile de a fi analizate din perspectiva culpei cu prevedere.
Bunăoară, în situaţia următoare: inculpata, asistent medical în mediul rural, acordă îngrijiri medicale unui pacient în vârstă de trei ani, care acuza dureri abdominale ce fuseseră precedate de stare febrilă; examinându-l, ea constată că prezenta o puternică inflamaţie şi tumefiere a amigdalelor şi recomandă părinţilor să-i administreze un tratament cu antibiotic, sens în care remite ea însăşi părinţilor două comprimate de Cefalexin (medicament în al cărui prospect este menţionată contraindicaţia în cazul copiilor cu vârsta sub şase ani); alegând medicamentul dintre cele pe care le avea la dispoziţie, inculpata constată că dimensiunea comprimatelor este mai mare decât se aştepta şi îşi exprimă regretul că nu mai deţine alte antibiotice, în comprimate mai mici; mama copilului îi explică
inculpatei că acestuia nu i s-au mai administrat niciodată medicamente sub formă de comprimate pe care să nu le poată mesteca, aşa încât inculpata se oferă să administreze ea însăşi copilului primul comprimat, pe care i-l poziţionează copilului pe limbă; comprimatul este înghiţit de copil înainte ca inculpata sa-i pună la dispoziţie paharul cu lichid, procesul deglutiţiei este incomplet, inclusiv din cauza amigdalitei de care suferea copilul, şi el decedează prin asfixie mecanică determinată de obturarea orificiului glotic; în sarcina inculpatei se reţine infracţiunea de ucidere din culpă 1•
Sub aspectul laturii subiective, această faptă este comisa cu prevedere: inculpata a constatat dimensiunea necorespunzătoare a comprimatelor; regretul său că nu dispune de unele mai mici probează că a avut reprezentarea caracterului inadecvat al acestora pentru vârsta şi starea pacientului şi totodată, că şi-a reprezentat dificultatea ca astfel de comprimate să fie înghiţite de către pacient, dar, mizând pe posibilităţile ei concrete de a gestiona situaţia, a sperat în mod nejustificat că administrarea comprimatelor nu va avea niciuna 1 Jud. Olteniţa, sentinţa penală nr. 235/2009, nepublicată.
