Uciderea din culpă şi vătămarea corporală din culpă
1 3 1
cazului să fie letală, dar sperând că, datorită unor conjuncturi exterioare lor, rezultatul nu se va petrece.
E locul aici să dezvolt una dintre greşelile semnalate la începutul acestei secţiuni, anume că persistă între practicieni o anumită dificultate în a diferenţia culpa cu prevedere de culpa simplă: se reţine, greşit, culpa cu prevedere când se stabileşte că
făptuitorul avea toate posibilităţile de a prevedea rezultatul; în special în cazuri privind malpraxisul, demonstraţii minuţioase în sensul că făptuitorul avea la dispoziţie toate datele pentru a putea prevedea urmarea şi, deci, pentru a stabili conduita corectă, se finalizează cu concluzia că făptuitorul chiar a prevăzut urmarea:
,,referitor la forma de vinovăţie, instanţa reţine culpa cu prevedere, întrucât intimata trebuia şi avea posibilitatea să prevadă necesitatea internării medicale, precum şi necesitatea efectuării de urgenţă a investigaţiilor paraclinice" 1 (s.m. ); se confundă, aşadar, cele două condiţii (trebuia şi putea să prevadă), care caracterizează
culpa simplă, cu starea de fapt constând în aceea că făptuitorul a prevăzut efectiv urmarea; or, dacă a prevăzut sau nu - aceasta este o chestiune de fapt, trebuie stabilită prin probe dincolo de orice dubiu, nu prin raţionamente juridice; este greşit raţionamentul conform căruia „întrucât era foarte uşor de prevăzut (uneori chiar şi pentru un nespecialist), înseamnă că şi cel în cauză a prevăzut"; numai probator se poate stabili dacă a prevăzut sau nu; criteriile
„era uşor de prevăzut", ,,o putea face şi un nespecialist" fac să se poată reţine că şi specialistul trebuia şi, nimic împiedicându-l în concret, putea să prevadă, dar nu suplinesc probele care să facă
dovada faptului că el chiar a prevăzut.
Îmi explic o atare greşeală nu doar prin raportarea insuficientă
la criteriile legale, ci şi prin tendinţa de a reţine o formă de vinovăţie mai gravă în acele situaţii în care cadrul medical acţionează
cu o mare uşurinţă, cu superficialitate ieşită din comun, fără a-şi fi însuşit cunoştinţe elementare, situaţii în care urmarea ar fi apărut 1 JCP de la Jud. sectorului 1 Bucureşti, încheierea din 25 februarie 2016, nepublicată, prin care a admis plângerea împotriva unei soluţii de clasare şi a dispus începerea judecăţii sub aspectul infracţiunii de ucidere din culpă.
