132 Infracţiunile asociate ma/praxisului comise de persoana fizică
ca fiind previzibilă chiar pentru o persoană diligentă fără pregătire de specialitate medicală; aceasta, întrucât culpa cu prevedere este îndeobşte considerată ca fiind mai gravă decât culpa simplă.
Se cade a fi corectată această practică, în primul rând pentru că ea este nelegală. Apoi, pentru că, aşa cum s-a arătat în doctrină, culpa fără prevedere nu caracterizează, în mod necesar, o faptă de o gravitate mai mică decât cea cu prevedere: ,,uneori în practică lipsa prevederii rezultatului poate dovedi un mai mare dezinteres sau uşurinţă din partea autorului faţă de valoarea socială ocrotită de norma penală şi deci o periculozitate sporită.
În cazul culpei cu prevedere, autorul îşi chibzuieşte acţiunea, astfel încât rezultatul să nu se producă, ceea ce probează o mai mare atenţie şi respect faţă de valoarea socială ocrotită" 1 • În fine, dacă neglijenţa este atât de gravă, soluţia nu este reţinerea artificială a unei alte situaţii de fapt decât cea care rezultă fără dubiu din probe, ci aplicarea unui tratament sancţionator corespunzător unei atare neglijenţe.
Închei secţiunea arătând încă o ipoteză în care s-ar putea pune în discuţie culpa cu prevedere: când cadrul medical îşi exercită
profesia sub autoritatea altei persoane, care are putere de decizie (rezidentul sub autoritatea specialistului, asistenta sub autoritatea medicului etc.) - ipoteză pe care, în secţiunea privind subiectul activ, am tratat-o din perspectiva pluralităţii de conduite care concură la realizarea actului medicai 2; am stabilit acolo că
raporturile de subordonare nu exclud propria evaluare pe care profesionistul trebuie să o facă asupra actului medical pe care îl îndeplineşte, chiar atunci când o face din dispoziţia celui căruia îi este subordonat şi că, spre exemplu, medicul rezident, chiar dacă
nu îi revine lui dreptul de a institui ori modifica planul terapeutic, nu va fi apărat de răspundere atunci când, realizând el caracterul eronat al metodei stabilite de specialist, a aplicat-o numai în virtutea subordonării sale, fără a acţiona pentru prevenirea rezultatului şi fără a informa specialistul. Astfel, medicul specialist (nepregătit professional) va răspunde cel mai adesea pentru o culpă
1 F. Streteanu, op. cit., p. 547.
2 Supra, Secţiunea a 2-a.
Uciderea din culpă şi vătămarea corporală din culpă
1 3 3
simplă. În schimb, rezidentul (bine pregătit, dar indiferent) va răspunde pentru culpa cu prevedere. Că rezidentul a prevăzut este, din nou o spun, o chestiune de probă, nu de raţionament juridic. Şi, tot dintre precizările din introducerea acestei secţiuni, reamintesc: faptul că „nu trebuia" să prevadă nu mai are nicio semnificaţie dacă s-a dovedit că a prevăzut.
Capitolul II
Vătămarea fătului
