I. Noutatea şi necesitatea incriminării. Cum încerca practica anterioară să eludeze inexistenţa incriminării
2. Ce a uitat legiuitorul să reglementeze, la ce trebuie să fim atenţi 3. Analiza principalelor elemente de conţinut ale infracţiunii (inexistenţa variantei agravate legale privind comiterea faptei ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru desfaşurarea unei anumite activităţi; clauza de excludere a infracţiunii; obiectul material şi subiectul pasiv; latura obiectivă; latura subiectivă) Secţiunea 1. Noutatea şi necesitatea incriminării.
Cum încerca practica anterioară să eludeze
inexistenţa incriminării
Sunt deja şapte ani de la intrarea în vigoare a Codului penal, dar cei care am lucrat atâţia ani cu Codul Dongoroz încă îl numim
„noul" pe cel actual şi „noi" soluţiile legislative care nu se regăseau în cel abrogat; pentru cele deja şapte promoţii care au finalizat studiile juridice sub imperiul codului actual, el nu este noul, ci singurul cunoscut. Şi unora, şi celorlalţi ne este însă de folos să explicăm istoric incriminarea din art. 202, pentru a observa că incriminarea nu exista înainte de anul 20 14, aşa încât vechiul cod este, cât priveşte faptele descrise în art. 202, lege penală mai favorabilă şi pentru a evita greşelile făcute de practicieni pe când incriminarea nu exista.
Aşadar, Codul penal intrat în vigoare în 20 14 a introdus o nouă
categorie de incriminări, acelea având ca subiect pasiv fătul:
Vătămarea.fătului
1 35
întreruperea cursului sarcmn ( art. 201) şi vătămarea fătului (art. 202). Prima, fiind o infracţiune intenţionată comisă în vederea întreruperii cursului sarcinii (înlocuieşte provocarea ilegală a avortului din vechea reglementare), nu constituie un act de malpraxis, în sensul stabilit în cadrul acestei lucrări; interesează însă tema malpraxisului cea de-a doua infracţiune, pentru care este incriminată şi varianta din culpă.
Noua incriminare1 sancţionează, în art. 202 alin. (1) şi (2) C.pen., vătămarea fătului, în timpul naşterii, care fie a împiedicat instalarea vieţii extrauterine, fie a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală ori a avut ca urmare moartea acestuia.
În art. 202 alin. (3) C.pen. incriminează vătămarea fătului în timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului fie o vătămare corporală, fie moartea.
