





206 Răspunderea penală a persoanei juridice în cazurile de ma/praxis
pentru mobilitatea acesteia, lângă pacientă rămâne în spital, alternativ cu un membru al familiei ei, şi o persoană angajată special în acest scop, care îi asigurase şi anterior, acasă, servicii de îngrijire permanentă; această persoană nu stă însă permanent pe timpul nopţii lângă bolnavă, care cade din pat şi, suferind leziuni puternice, decedează din cauza acestora. Persoana angajată pentru supravegherea bolnavei este trimisă în judecată şi condamnată
pentru ucidere din culpă 1•
În această cauză instanţele au analizat, în mod corect, tot o răspundere profesională a acestei inculpate, căreia îngrijirea bolnavei prin supravegherea ei permanentă pe timpul nopţii, inclusiv pe perioada spitalizării, îi revenea ca obligaţie de serviciu.
Instanţele nu au fost sesizate cu privire la vreo faptă a spitalului ori a personalului spitalicesc (şi nici nu rezultă din hotărâri că s-ar fi pronunţat o soluţie de netrimitere în judecată privitor la o astfel de faptă). Din hotărârile pronunţate în cauză nu se poate stabili în ce condiţii rămăsese inculpata alături de pacientă în spital, respectiv dacă în mod formal ea preluase de la unitatea spitalicească
obligaţia de supraveghere sau prezenţa ei era doar tolerată de spital, în considerarea lipsei personalului propriu de supraveghere.
Ipotezele enunţate ar fi avut însă relevanţă pentru răspunderea spitalului (şi a personalului său). Astfel, în principiu, spitalul are obligaţia de supraveghere şi de a asigura inclusiv dispozitivele adecvate protecţiei pacientului (în speţă, era în discuţie un pat prevăzut cu cadru metalic): dacă în mod formal, asumat (contractual), obligaţia de supraveghere ar fi fost transferată însoţitoarei pacientei, spitalului şi personalului spitalicesc încetând să le mai revină vreo sarcină în această privinţă, atunci s-ar fi justificat urmărirea şi sancţionarea în exclusivitate a inculpatei, ca singur titular al obligaţiilor în discuţie; însă în măsura în care un atare transfer nu a avut loc, mă tem că obligaţiile subzistau în privinţa spitalului şi în sarcina personalului său şi că o faptă a acestora ar fi trebuit analizată, inclusiv în legătură cu dispozitivul medical (patul cu elemente de protecţie) pe care nu l-au asigurat pacientei.
1 Jud. sectorului 1 Bucureşti, Secţia penală, sentinţa nr. 273/2021, menţinută prin decizia nr. 1060/202 1 a C.A. Bucureşti, Secţia a II-a penală, nepublicate.















Capitolul II
Conduite specifice ale persoanei juridice
din domeniului medical
1. Carenţe în organizarea activităţii - nerespectarea unei obligaţii generale a persoanei juridice
2. Culpa privind infecţiile nosocomiale, nerespectarea unei obligaţii profesionale specifice a persoanelor juridice din domeniul medical 3. Utilizarea în mod necorespunzător a materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substanţelor medicamentoase Fapta care atrage răspunderea penală a persoanei juridice este comisă de o persoană fizică, în condiţiile arătate. Răspunderea persoanei fizice şi cea a persoanei juridice pot coexista, art. 135
alin. (3) C.pen. prevăzând expres că răspunderea penală a persoanei juridice nu o exclude pe cea a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi fapte.
Deşi se referă la „aceeaşi faptă" este evident că legiuitorul are în vedere acelaşi rezultat în considerarea căruia se analizează conduita persoanei fizice şi, respectiv, a celei juridice. Răspunderea persoanei juridice este una directă, pentru propria sa faptă, care trebuie identificată în sarcina ei, separat de fapta persoanei fizice 1 •
Când există identitate între elementul material al celor două
„fapte proprii", între persoana fizică şi cea juridică nu există şi relaţia dintre coautori şi participanţi, fiecare fiind subiect activ al unei infracţiuni distincte2•
1 A se vedea şi analiza privind voinţa persoanei juridice şi conduita organelor ei de conducere din G.-A. Lazăr, Sistemul sancţionator aplicabil persoanelor juridice, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 202 1 , p. 348-406.
2 În acelaşi sens, A.-R. Trandafir, op. cit., p. 253.
