Conduite specifice ale persoanei juridice din domeniului medical 215
Potrivit art. 655 alin. (1) lit. a) din Legea sănătăţii, unităţile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenţie, diagnostic sau tratament, în situaţia în care acestea sunt consecinţa infecţiilor nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie.
Corelativ, art. 654 alin. (2) lit. a) din Legea sănătăţii stipulează
că personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii când acestea se datorează, între altele, infecţiilor nosocomiale.
Aceste dispoziţii se referă la răspunderea civilă, nu la cea penală.
Obligaţia de prevenire şi combatere a infecţiilor nosocomiale este una de rezultat.
Astfel, potrivit art. 3 şi 4 din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1101/2016, sunt obligatorii depistarea/identificarea, înregistrarea şi declararea/raportarea infecţiilor asociate asistenţei medicale de simptomelor a fost în ziua 3 sau mai târziu (data internării = ziua 1 ) a spitalizării actuale SAU - pacientul a fost supus unei intervenţii chirurgicale în ziua I sau ziua 2 şi prezintă simptome de infecţie la nivelul intervenţiei chirurgicale înainte de ziua 3 SAU - un dispozitiv a fost introdus pe cale invazivă în ziua 1 sau ziua 2 determinând o infecţie intraspitalicească înainte de ziua 3 . O infecţie nozocomială asociată unei spitalizări anterioare este definită ca o infecţie care corespunde uneia dintre defini
ţiile de caz ŞI - pacientul se prezintă cu o infecţie, dar a fost reinternat la mai puţin de 2 zile de la o internare anterioară într-un spital de boli acute SAU - pacientul a fost internat cu o infecţie care îndeplineşte definiţia de caz pentru o infecţie la nivelul intervenţiei chirurgicale (IIC), adică IIC a apărut în primele 30 de zile de la intervenţie (sau, în cazul intervenţiilor chirurgicale care implică un implant, infecţia a fost profundă sau a afectat un spaţiu/organ şi a �părut în primul an de la intervenţie), iar pacientul are simptome care îndeplinesc definiţia de caz şi/sau este sub tratament cu antimicrobiene pentru infecţia respectivă SAU - pacientul a fost internat (sau îi apar simptome în primele 2 zile) pentru infecţie cu Clostridium
difficile la mai puţin de 28 de zile de la o externare anterioară dintr-un spital de boli acute" (pct. 4. 1 ., Anexa II din Decizia nr. 945/20 1 8).
216 Răspunderea penală a persoanei juridice în cazurile de ma/praxis
către orice unitate sanitară; fiecare unitate sanitară elaborează anual un program propriu de supraveghere, prevenire şi control al acestora.
Sub aspect civil, răspunderea pentru aceste prejudicii a evoluat de la una bazată pe o culpă prezumată la una obiectivă. Legea sănătăţii instituie, prin dispoziţiile menţionate, o răspundere obiectivă, cu o cauză de exonerare (,,cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie").