Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERO
există si o altă modalitate de a face asta! Mai există o solutie.
'
'
Când copilul are la îndemână două căi de rezolvare a unei probleme, în faţa lui se deschide un spaţiu de libertate, în care areposibilitatea să decidă.
Dar ceea ce pentru copil şi pentru evoluţia lui este un lucruabsolut minunat şi necesar are şi părţi mai ascunse. Şi pentru părinţi se deschide acum un nou univers al posibilităţilorde decizie. Când un pol matern şi unul patern stau faţă înfaţă, situaţia poate deveni complicată şi poate conduce launele discuţii între ei. Bineînţeles că şi aici există cele maidiverse nuanţe.
,,Ţi-am spus că încă nu poate să facă asta!" Hannah tocmai a început să meargă în picioare şi a primit prima eipereche de pantofi. Tata a vrut să o ia cu el la cumpărături - neapărat, fără cărucior! Drumul scurt până acoloa durat foarte mult. La întoarcere, Hannah a aterizat înfinal pe umerii lui tata. Pentru Hannah, toată povestea afost extrem de amuzantă. Pentru tata, ceva mai puţin. Încombinaţie cu plasele de cumpărături, pentru el a fost chiardestul de solicitant.
Dacă privim mai îndeaproape astfel de scene, ne dăm seamacă, într-un anumit fel, ambii părinţii au adesea „dreptate" -
ca în cazul părinţilor lui Hannah. Lucrurile se desfăşoară
aproape ca într-un joc aranjat între cei doi. Mama are dreptateîn privinţa modului în care ea apreciază situaţia şi a predicţiilorpe care le face. Da, ulterior, tata trebuie să admită acest lucru.
În schimb, tata are dreptate în privinţa semnificaţiei pe careîntreaga excursie a avut-o pentru Hannah. Acum e rândulmamei să accepte că aşa stau lucrurile. Hannah s-a întors înapoi radiind de fericire!
Tot astfel s-au petrecut lucrurile şi în cazul lui Ben.
