nici pentru planurile lui David.
Ca urmare, i-am încurajat pe părinţii lui David să-i lase tot
mai mult spaţiu pentru micile lui decizii proprii. Că de aici
pot apărea tot felul de surprize, o demonstrează următoarea
istorioară pe care mi-a relatat-o tatăl lui David câteva săptămâni mai târziu:
La începutul unei după-amieze de weekend, David i-a cerut
scâncind tatălui să se joace şi să se ocupe de el. Amintindu-şi
de discuţia noastră, tata s-a abţinut să facă vreo propunere.
„Da, putem face cu plăcere ceva împreună", îi răspunse el
Tata nu-i ca mama