O sugestie pentru tată în această privinţă: dacă un copileste suficient de mare în ochii tatălui ca să poată face unanumit lucru, atunci el este deopotrivă la fel de mare pentru a i se cere părerea.
Întocmai aceasta a fost soluţia şi în cazul lui Ferdinand. Cândtatăl lui s-a obişnuit să-l întrebe: ,,N-ai nevoie de suzetă, nu-iaşa?", apoi să aştepte cu mâna întinsă să vadă dacă copilul o aşază
singur în palma lui, acest lucru a fost pentru Ferdinand un semnal de start. După ce a învăţat cu tata că poate el însuşi să hotărască, a început să o facă şi cu mama.
La rândul lui, acest lucru nu a rămas fără urmări pentrumamă. După ce Ferdinand a început să-i returneze tot mai dessuzeta, subiectul s-a încheiat şi pentru ea la un moment dat.
Suzeta este un obiect potrivit pentru a juxtapune diferenţelede perspectivă dintre tată şi mamă. Pe de o parte, bebeluşii nuau neapărat nevoie de o suzetă. Pe de altă parte, sugarii şi copiiimici au, din principiu, dreptul la o suzetă. Din nou sunt implicate două poziţii. Exact ca în cazul alăptatului, suzeta este adeseafolosită ca înlocuitor pentru altceva. În loc să se joace, să alerge,să fie îmbrăţişaţi, să mănânce, să vorbească sau altele, este utilizată suzeta.
Medicii pediatri ne recomandă să tratăm suzeta tot aşa cumne raportăm şi la medicamente. Un medicament are şi efectesecundare. El trebuie prescris doar atât cât este nevoie de el şidoar când este absolut necesar. Recomandarea lor este deci să nuutilizăm suzeta dacă nu avem cu adevărat nevoie de ea. Niciuncopil nu are nevoie de suzetă, mai ales când se joacă sau aleargă
prin preajmă.
Graniţa dintre nevoia reală şi simpla obişnuinţă este din noufoarte fină. Aşteptările părinţilor sunt adesea decisive în această
privinţă. În special modul în care tata priveşte şi gestionează
acest subiect are pentru bebeluş o semnificaţie uriaşă. Dacă unuicopil de un an chiar şi tata îi prinde şnurul suzetei de hăinuţă saui-o introduce neîntrebat în gură, gestul echivalează cu o declaraţiefoarte clară. Înseamnă că nici tata nu are încredere în el că s-arputea descurca fără ea. O astfel de atitudine lasă anumite urmeasupra copiilor.
Cu aversiunea sa faţă de suzetă, tata lui Ferdinand a luat opoziţie paternă foarte potrivită. La nivel de conţinut, el aveadreptate. Dar şi mama avea dreptate. Să-i ia pur şi simplu luiFerdinand suzeta sau să-l priveze de ea nu era o soluţie acceptabilă (şi nu doar pentru ea).
DECIZII LEGATE DE COPIL - O HARTĂ COMUNĂ
PENTRU CĂUTAREA COMORII
Acest fenomen în care fiecare dintre cei doi părinţi poate aveadreptate în felul lui, în ciuda perspectivelor lor distincte, se manifestă şi în alte zone. El este de-a dreptul tipic în ceea ce priveştegrijile legate de starea de sănătate a copilului. ,,Mi-e teamă că ceva
