acesta a fost o importantă figură patemă pentru el. Siesta zilnică
pe care o făcea împreună cu bunicul este descrisă de el ca fiinduna dintre cele mai frumoase amintiri pe care le are.
Ceea ce el înfăţişează este o situaţie discretă şi nespectaculoasă din cotidian, care avea loc în modul bazat pe cifra trei:Gregor, bunicul şi un ziar.
În timp ce bunicul citea, micuţul Seberg stătea cukuşit la pieptul lui. Domnea o linişte perfectă. Singurul zgomot care se auzeadin când în când era foşnetul ziarului când bunicul întorcea paginile. Seberg vorbeşte despre această scenă ca fiind clipe de ceamai adâncă linişte şi pace interioară. Ani mai târziu, le descrie cape unele dintre cele mai fericite momente din copilăria lui.
Mamele şi taţii au adesea perspective şi atitudini diferite, orientându-se fiecare în funcţie de alte priorităţi. În timp ce mulţipărinţi reuşesc să-şi coordoneze diferenţele dintre ei într-o manieră aproape jucăuşă şi să le menţină în echilibru, pentru alţipărinţi ( şi implicit, pentru copil), ele reprezintă adevărate provocări. Dacă, în încercarea de a ajunge la un echilibru, părinţii îşiintensifică reciproc poziţia extrem de maternă, respectiv poziţiaextrem de patemă, familia poate fi supusă unei probe ce ar puteaduce chiar la o ruptură. Tribunalele pentru minori şi familiecunosc foarte bine acest tip de situaţii.
