societate. Aceasta stabileşte limitele comportamentuluiacceptabil, prevenind acţiunile care ar putea dăuna altora saustabilităţii sociale. Prin implementarea unui sistem de legi,societatea urmăreşte să protejeze drepturile şi libertăţilefundamentale ale cetăţenilor săi, precum şi să menţină ordineapublică şi justiţia. Legislaţia vizează, deci, să asigure un nivelminim de sociabilitate, fără de care coeziunea şi funcţionareaeficientă a comunităţilor ar fi compromise.
Pe de altă parte, moralitatea reprezintă un set de principiişi valori care ghidează comportamentul uman spre un ideal eticsuperior. Aceasta încurajează nu doar respectarea drepturilorcelorlalţi, ci şi cultivarea unor virtuţi precum generozitatea,compasiunea, şi altruismul, care merg dincolo de obligaţiileimpuse de lege. Moralitatea aspiră astfel la realizarea unui
„maxim" de sociabilitate, promovând relaţii interumane bazatepe respect reciproc, înţelegere şi grijă pentru binele celorlalţi,depăşind astfel cadrul strict al legislaţiei.
În relaţia dintre moralitate şi legislaţie putem distinge şisituaţii aparte, precum comportamente morale dar ilegale, saucomportamente legale dar imorale. Aceste discrepanţe întremoralitate şi legalitate pot apărea din cauza diversităţii valorilor,a evoluţiei normelor sociale mai rapid decât adaptarea legislativă
sau din cauza unor legi care reflectă interesele specifice ale unorgrupuri de putere în detrimentul unor valori etice larg acceptate.
Situaţiile de acest tip evidenţiază tensiunile dintre principiileetice şi constrângerile legale.
14
