6. Plagiatul. Identificarea plagiatului în lucrările cu caracter ştiinţific câteva citate dintr-o lucrare academică, oferind referinţe adecvate pentru aceste citate. Totuşi, în alte părţi ale articolului, cercetătorul foloseşte idei sau date din aceeaşi lucrare fără a le atribui corespunzător. Astfel, cititorul este indus în eroare să
creadă că aceste idei sau date sunt originale sau că întregul conţinut este complet citat. Pentru a preveni plagiatul prin citare parţială, trebuie urmate cu stricteţe ghidurile de citare şi să se asigure că toate sursele sunt atribuite corespunzător. Autorii ar trebui să fie atenţi la delimitarea clară a propriilor lor gânduri şi idei faţă de cele împrumutate şi să folosească citate între ghilimele sau parafrazări cu referinţe adecvate pentru întregul material preluat. De asemenea, este important să se revizuiască
lucrarea pentru a verifica dacă toate sursele utilizate sunt corect citate şi atribuite.
Plagiatul prin mixare. Plagiatul prin mixare se referă la combinarea fragmentelor de text din mai multe surse diferite, fără a oferi credit corespunzător autorilor originali. Acest tip de plagiat este adesea mai greu de detectat, deoarece textul rezultat pare să fie original, deşi este de fapt un amalgam de texte preluate din diverse lucrări. Plagiatul prin mixare poate fi intenţionat sau accidental, dar în ambele cazuri, constituie o încălcare a eticii academice. Un exemplu de plagiat prin mixare ar putea fi un student care scrie un eseu şi preia paragrafe sau fraze din mai multe articole sau cărţi, fără a indica sursa. Textul final arată ca şi cum ar fi fost scris de student, dar în realitate, este un colaj de texte din diferite surse, fără atribuirea corespunzătoare. Pentru a preveni plagiatul prin mixare, este important să se înţeleagă importanţa citării corecte a tuturor surselor. Autorii ar trebui să fie conştienţi de faptul că fiecare 123
