Etică şi integritate academică
idee, frază sau paragraf preluat dintr-o altă sursă necesită o citare adecvată. De asemenea, este important să se dezvolte abilităţi de scriere şi sinteză care permit integrarea surselor într-un mod etic şi original. Utilizarea software-ului de detectare a plagiatului poate ajuta, de asemenea, în identificarea textelor preluate din diferite surse.
Plagiatul prin reciclare (sau autoplagiat). Plagiatul prin reciclare, cunoscut şi ca autoplagiat, se referă la reutilizarea propriilor lucrări publicate anterior de către un autor, fără a indica acest fapt. Acest tip de plagiat apare atunci când un autor prezintă o parte sau întregul conţinut al unei lucrări anterioare ca fiind nou, ignorând faptul că a fost deja publicat. Autoplagiatul poate fi considerat o formă de înşelăciune, deoarece induce în eroare cititorii sau auditoriul cu privire la originalitatea şi noutatea lucrării. În mediul academic, autoplagiatul este considerat o încălcare a standardelor etice. Acesta poate afecta credibilitatea autorului şi integritatea procesului academic.
Autoplagiatul poate fi deosebit de problematic în cercetarea ştiinţifică, unde originalitatea şi contribuţia nouă sunt esenţiale.
De asemenea, poate duce la dubla publicare, ceea ce este considerat neetic în majoritatea domeniilor academice. Un exemplu de autoplagiat ar putea fi un cercetător care publică un articol într-o revistă ştiinţifică şi apoi foloseşte porţiuni substanţiale din acel articol într-o lucrare ulterioară, fără a menţiona prima publicaţie. Acest lucru poate induce în eroare comunitatea ştiinţifică cu privire la contribuţia originală a cercetătorului. Pentru a preveni autoplagiatul, autorii ar trebui să
fie transparenţi cu privire la utilizarea lucrărilor lor anterioare.
Atunci când se referă la propriile publicaţii anterioare, este 124
