6. Plagiatul. Identificarea plagiatului în lucrările cu caracter ştiinţific important să se facă citări corespunzătoare şi să se clarifice cititorilor că o parte din conţinut a fost deja publicat. Publicarea aceluiaşi conţinut în mai multe locuri, fără a aduce modificări substanţiale sau îmbunătăţiri, nu este acceptabil din punct de vedere etic. Autoplagiatul poate fi evitat prin dezvoltarea unei conştiinţe clare a importanţei originalităţii în cercetare şi prin respectarea principiilor etice în publicarea şi prezentarea lucrărilor. Autorii trebuie să fie conştienţi că, chiar şi atunci când este vorba despre propriile lor idei, reutilizarea acestora necesită
o abordare etică şi transparentă.
Plagiatul hibrid. Plagiatul hibrid se referă la combinarea mai multor forme de plagiat într-o singură lucrare.
Acest tip de plagiat implică adesea un amestec de copiere directă
( copy-paste ), parafrazare, citare parţială şi alte forme de plagiat, fără a oferi creditul corespunzător surselor originale. Plagiatul hibrid poate fi mai dificil de detectat, deoarece implică o varietate de tehnici de plagiere, făcându-l mai puţin evident. Un exemplu de plagiat hibrid ar putea fi un eseu academic în care studentul foloseşte fragmente copiate direct dintr-o sursă, parafrazează alte secţiuni fără a cita sursa şi include citate parţiale fără a indica clar originea acestora. În acest caz, lucrarea conţine mai multe tipuri de plagiat, făcându-l un exemplu de plagiat hibrid.
Plagiatul prin confuzie. Plagiatul prin confuzie se referă
la situaţia în care autorul unei lucrări nu face distincţia clară între propriile idei şi cele preluate din surse externe. Acest tip de plagiat poate apărea atunci când autorul încorporează idei sau texte din alte surse fără a folosi citate sau paranteze corespunzătoare, creând astfel o confuzie între gândirea originală şi materialul 125
