6. Plagiatul. Identificarea plagiatului în lucrările cu caracter ştiinţific de fragmente din diferite surse şi prezentarea lor ca un întreg nou, fără a oferi credit adecvat surselor originale (lipirea împreună a secţiunilor din diferite lucrări, creând un colaj de idei şi texte furate), plagiatul hibrid combină elemente de plagiat direct (copierea literală) cu parafrazarea sau alte forme de plagiat. Diferenţa principală între cele două tipuri de plagiat este modul în care sunt combinate şi prezentate sursele: plagiatul de tip agregat se concentrează pe asamblarea unui nou text prin îmbinarea directă a fragmentelor din diferite surse, fără a adăuga un conţinut original sau -o interpretare proprie, iar plagiatul hibrid implică o combinaţie de copiere directă şi modificare ( cum ar fi parafrazarea), adesea în încercarea de a masca sursa originală sau de a face textul să pară mai original.
Plagiatul contractual. Plagiatul contractual se referă la situaţia în care o persoană angajează sau solicită altcuiva să scrie în locul său o lucrare pe care apoi o prezintă ca fiind propria creaţie. Acest tip de plagiat este adesea întâlnit în mediul academic, unde studenţii pot plăti pe altcineva să le scrie eseuri, teze de licenţă sau disertaţii. În plagiatul contractual, autorul nominal al lucrării nu este cel care a scris efectiv textul. Lucrarea este creată de o altă persoană, care poate fi un coleg, un profesionist angajat sau chiar o companie specializată în scrierea de lucrări academice. Autorul nominal prezintă apoi această
lucrare ca fiind rezultatul propriului său efort intelectual.
Plagiatul contractual ridică probleme serioase de etică
academică, deoarece subminează integritatea procesului educaţional şi de evaluare. Un exemplu de plagiat contractual ar putea fi un student care plăteşte o companie sau un individ să
scne o disertaţie. Studentul primeşte lucrarea completă, o 129
