6. Plagiatul. Identificarea plagiatului în lucrările cu caracter ştiinţificPlagiatul peticit. Plagiatul peticit (sau patchwriting) sereferă la procesul de copiere a fragmentelor dintr-un text sursă
şi de îmbinare a acestora cu propriile cuvinte, fără a atribuicorespunzător sau a cita sursa originală. Acest tip de plagiat esteadesea rezultatul unei încercări de a reformula sau de a rezumaun text, dar fără a reuşi să se distanţeze suficient de sursaoriginală. Textul final este un amestec de fragmente copiate şipropriile cuvinte ale autorului, nefăcându-se o distincţie clară
între textul original şi adăugirile sau modificările autorului. Deşipoate părea o încercare de parafrazare, textul rămâne preaapropiat de sursa originală. De exemplu, un student scrie un eseuşi, pentru a susţine un argument, copiază mai multe fraze dintrun articol, schimbând unele cuvinte cu sinonime şi adăugândcâteva propoziţii proprii. Rezultatul este un text care nu este nicicomplet original, nici o citare sau parafrazare adecvată, ci unamestec care încalcă normele academice ale citării şi atribuirii.
Plagiatul structural. Plagiatul structural se referă lacopierea structurii unui text sursă, păstrând aceeaşi ordine şiorganizare a ideilor, chiar dacă cuvintele şi frazele suntschimbate sau parafrazate. Acest tip de plagiat este mai subtildecât copierea directă a textului, dar este la fel de serios,deoarece încalcă drepturile de autor prin imitarea structurii şi aorganizării intelectuale a lucrării originale. Textul plagiaturmează aceeaşi structură ca şi sursa, inclusiv ordinea ideilor,argumentelor sau punctelor cheie. Deşi cuvintele pot fi diferite,esenţa şi fluxul ideilor rămân neschimbate faţă de textul original.
Textul nu aduce contribuţii originale sau nu demonstrează ogândire independentă. De exemplu, un cercetător scrie un articolştiinţific şi foloseşte ca model structura unui articol existent în 133
