-

Vreau să am încredere că cei din jurul meu vor avea grijă

de ei înşibi.

-

Vreau ca în fiecare zi să am timp pentru a face ceva numai pentru mine.

-

Vreau să simt că sunt ajutată şi susţinută.

-

Vreau să mă simt în legătură cu restul lumii.

-

Vreau să fac ceva care să producă schimbări pozitive în lume.

Pe măsură ce citeam lista, era simplu de observat că Shelley se afla în mijlocul uneia dintre cele mai obişnuite lupte umane. Se simţea izolată, singură, speriată şi complet ruptă de restul lumii. Viaţa ei se transformase exact în ceea ce dorise să evite. Devenise doar o persoană care încerca să

supravieţuiască şi nu femeia importantă care dorea să fie, care să facă

schimbări pozitive în lume, să fie respectată şi să fie un membru marcant al societăţii.

I-am cerut lui Shelley să se gândească la alegerile pe care le făcuse în ultimii ani şi să se întrebe dacă acestea au fost manifestarea laturii ei umane, sau a sineiui superior -Divinitatea ei. La început, s-a uitat la mine de parcă aş

fi fost nebună. Noţiunea de Divinitate, pur şi simplu, nu făcea parte din vocabularul ei. I-am spus că fiecare alegere a noastră îşi are originea ori în şinele nostru inferior - natura noastră umană - ori în şinele nostru superior.

Divinitatea noastră. Când i-am explicat în acest mod, i-a trebuit mai puţin de un minut să realizeze că marea majoritate a alegerilor ei izvorau din frică, fiind o reaqie din trecutul ei, şi erau făcute doar din considerente personale, fără a ţine cont de ce anume voia ea să facă spre binele omenirii. I-am explicat că un astfel de răspuns nu este „rău" şi că, de fapt, cei mai mulţi dintre noi aleg în mod automat, conform intereselor personale - ceea ce este absolut omenesc. Am asigurat-o pe Shelley că e vorba doar despre instinctul nostru natural de supravieţuire şi că, dacă nu ni se aminteşte acest lucru şi

nu suntem vigilenţi, cădem înapoi în programele automate ale lui eu, mine, al meu şi eu însumi- primul limbaj al naturii noastre umane.

După ce Shelley s-a gândit un timp la conversaţia noastră, am întrebat-o dacă ar fi dispusă să-şi privească viaţa dintr-o perspectivă mai înaltă. Era mai mult decât dispusă. I-am cerut să închidă ochii şi să vizualizeze cea mai înaltă perspectivă posibilă pentru ea însăşi. în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji, Shelley şi-a amintit de ea când era doar o femeie tânără, hotărâtă să

schimbe lumea. S-a reconectat la dorinţa ei profundă de a deveni un adevărat educator şi de a scrie cărţi care să-i ajute şi pe alţi profesori, pentru ca ei să devină mai eficienţi şi pentru a produce un impact mai mare asupra tinerilor de astăzi. Foarte adânc ascunsă era şi dorinţa ei de a avea o viaţă de familie plină de iubire, comunicare şi veselie.

După ce a petrecut mai multe minute contemplând viitorul care-i guvernase atât de multe decizii când era tânără şi a văzut cum, după câteva dezamăgiri - încheierea căsătoriei ei şi alte evenimente - acele vise au rămas o simplă amintire, aproape ştearsă.

l-am sugerat apoi, să-şi ia o pauză liniştită de prânz şi să-şi imagineze, cum era din nou tânăra care stătea în pragul celei mai măreţe perspective a vieţii ei. l-am cerut să revină cu o listă a tuturor alegerilor pe care le-ar face, dacă ar şti că este o fiinţă divină, care are puterea de a face minuni în viaţa ei şi a celorlalţi, l-am sugerat să se gândească, în cel mai măreţ mod posibil şi să-şi imagineze, că totul este posibil. Problema care se punea era cum ar acţiona, dacă ar fi ghidată de Divinitatea ei şi nu de latura ei umană. Lista arăta astfel:

-

Mă voi trezi dimineaţa şi voi petrece zece minute în linişte şi rugăciune, pentru a mă conecta la şinele meu superior.

-

Voi elabora un plan care să-mi reamintească de visul meu de a avea o influenţă pozitivă asupra profeso- i rilor din lume.

-

Voi deveni membru al unei organizaţii de profesori şi mă voi duce la conferinţe de cel puţin două ori pe an, chiar dacă va trebui să plătesc eu cheltuielile.

-

îmi voi implica copiii în acest plan de influenţare pozitivă a calităţii educaţiei şi le voi cere să-mi devină parteneri.

-

îi voi cere prietenului meu să petreacă o oră pe săptămână cu mine, pentru a mă sprijini să găsesc noi oportunităţi care să-mi sprijine iniţiativa.

-

îi voi comunica directorului şi celorlalţi colegi de la şcoală

activitatea în care m-am angajat.

-

Voi împărtăşi opiniile cu elevii mei.

-

Voi mobiliza un grup de profesori care au acelaşi scopuri, sau unele similare, ca să formăm un grup de sprijin care să ne ajute pe toţi să ne îndeplinim obiectivele.

-

Voi găsi o slujbă deosebită pe perioada verii, cu ajutorul căreia să-mi suplimentez venitul.

în mai puţin de o oră, Shelley strălucea - era însufleţită, energică şi profund ancorată în inima ei. Ostilitatea îi dispăruse şi locul ei a fost luat de iubire şi recunoştinţă.

Câteva săptămâni mai târziu, Shelley m-a anunţat că, întrucât a înţeles distincţia dintre alegerile omeneşti şi cele Divine, aceasta i-a transformat total realitatea şi, în acelaşi timp, realităţile tuturor celor din jurul ei. Copiii erau însufleţiţi, se simţeau mai iubiţi şi mai acceptaţi; prietenul ei era entuziasmat că ea şi-a regăsit drumul către perspectiva sa cea mai înaltă.

Shelley a spus că se simţea ca şi când ar fi fost îndrumată de ceva mult mai măreţ decât ea. „Cel mai mare dar pe care l-am primit de la această întrebare este că acum mă simt în legătură cu lumea ca un întreg", mi-a spus ea.

Pot să afirm că 90% din noi lăsăm latura noastră umană să ne coordoneze vieţile - şi asta doar pentru simplul fapt că am uitat că avem puterea de a alege o cale mai înaltă. Nici măcar aceia dintre noi care au căutat mult în interiorul lor şi care respectă o practică spirituală zilnică nu pot să spună că, în mod automat, acţiunile lor vor fi coordonate de Divinitatea lor, deoarece tendinţele noastre umane au rădăcini atât de adânci, în timp ce folosim această întrebare, este important să înţelegem că

a face alegeri din Divinitatea noastră e o practică ce trebuie cultivată în mod deliberat, în fiecare zi şi în fiecare moment. Pentru cei mai mulţi dintre noi, modul obişnuit în care funcţionăm în lume se naşte din natura noastră

umană.

Toţi putem avea succese, atunci când luăm decizii din partea noastră

umană. în mod sigur, este posibil să obţinem rezultate şi să ne găsim împlinirea, făcând alegeri care se bazează pe şinele nostru uman. Mi-am demonstrat acest lucru de multe ori. Dar mai ştiu, din experienţa mea personală, că atunci când ne conectăm la Divin, când luăm hotărârea de a cere îndrumare şi putere dintr-un loc situat dincolo de şinele nostru individual, rezultatul este mult mai măreţ decât orice am fi putut crea noi, cu limitările noastre umane. Indiferent dacă este vorba de o afacere, o relaţie, o chestiune legată de copii, atunci când păşim în afara sinelui nostru îngust se obţin rezultate mult mai semnificative. Când vrem să soluţionăm o problemă folosindu-ne de latura noastră umană, opţiunile sunt extrem de

limitate. Dar, când îi încredinţăm Divinităţii situaţia respectivă, răspunsul ne poate veni în multe feluri. Dintr-o dată putem vedea soluţia salvatoare care fusese, de altfel, permanent în faţa noastră. Am trăit toţi experienţa unei