Aş putea găsi metode pentru a fi intim cu Sallie.

-

Voi petrece zece minute pe zi, amintindu-mi momentele în care m-am simţit profund legat de Sallie.

-

Aş putea să-i scriu lui Sallie bileţele în care să-i spun că vreau să

avem o legătură intimă şi pasională.

James a văzut că fiecare dintre acţiunile de mai sus reprezintă acte de iubire de sine, deoarece ele îl vor face să se simtă mai bine în ceea ce priveşte comportamentul lui faţă de Sallie. în sinea lui, ştia că se angajase să se distanţeze de ea, din cauza temerilor legate de intimitate şi, astfel, adoptase

comportamente care îl făceau să se ruşineze de el însuşi. Când simţea acea ruşine, el o îndepărta pe Sallie - şi pe oricine, de altfel - deoarece se simţea atât de stingherit de acţiunile lui. E important de ştiut că, de fiecare dată când noi acţionăm într-un mod care se opune dorinţelor pe care le declarăm, ne manifestăm prin sentimente de vinovăţie, ruşine sau dezamăgire la adresa propriei persoane. Atunci ţinem oamenii la distanţă, pentru ca ei să nu vadă

ceea ce noi simţim într-un mod atât de dureros. Până când James nu va hotărî să renunţe la comportamentele ce-l fac să se simtă atât de nemulţumit de el însuşi, nu va putea să aibă cu Sallie relaţia pe care şi-o doreşte.

Autosabotajul se manifestă sub multe forme. De fiecare dată când lăsăm ca ceva de moment să ne distragă atenţia, de fiecare dată când ne comparăm cu altcineva şi ne considerăm inferiori celui pe care l-am luat drept model, de fiecare dată când ne uităm la vieţile noastre şi spunem: „Nu este ceea ce îmi doream", comitem un act de autosabotaj. De fiecare dată

când, inconştient, ascultăm dialogul interior negativ care cântă acelaşi refren pentru a mia oară şi de fiecare dată când ne pedepsim pentru că nu suntem perfecţi, alegem autosabotajul, în locul iubirii de sine.

Ne autosabotăm, atunci când facem „ce ar trebui", în loc să respectăm dorinţele inimii noastre. Toţi avem atât de multe expresii cu „ar trebui", care stau în calea iubirii complete faţă de noi înşine: ar trebui & mă gândesc mai întâi la ceilalţi; ar trebui să fiu mai maleabil; ar trebui sa fiu fericit că mănânc morcovi când, de fapt, eu aş vrea o bucată de plăcintă. E atât de uşor să fim nemulţumiţi de noi din cauza lui „ar trebui", dar treaba noastră - de fapt, menirea sacră ce ni s-a încredinţat - este să învăţăm să iubim persoana care suntem, aşa cum suntem, în acest moment. Iubirea de sine nu vine din scrierea unei cărţi, sau prin câştigarea unui milion de dolari, sau din cumpărarea unei case noi. Respectul de sine vine din micile alegeri, pline de iubire, pe care le facem zilnic - alegerile care ne spun: „Tu eşti important. Tu eşti o persoană bună. Meriţi să ai grijă de tine. Tu contezi".

Cred din toată inima că aceasta este cea mai grea sarcină pe care o avem, mulţi dintre noi. Atunci când suntem cu adevărat în prezenţa divină a naturii noastre umane, facem alegeri care reflectă iubirea sinelui nostru cel mai profund şi ne oferim darurile pe care le merităm pe deplin. Ceea ce simţim despre noi este rezultatul tuturor alegerilor pe care le-am făcut în trecut. Deci, dacă nu vă convine ce simţiţi referitor la voi înşivă, aveţi puterea de a schimba acele lucruri, făcând alte alegeri.

Ce-ar fi dacă obţinerea fericirii şi împlinirii ar fi ceva la fel de simplu ca a vă duce seara la culcare, după ce aţi scris o listă cu toate lucrurile făcute în acea zi, care v-au alimentat respectul de sine şi, apoi, când vă treziţi a doua

zi dimineaţă, vă puneţi întrebarea: „Cum o sa mă iubesc şi cum o să mă

respect astăzi?" Ce-ar fi dacă mesajele tuturor maeştrilor din vechime, învăţăturile spirituale, cărţile de genul „ajută-te singur" şi toate tehnicile de transformare pe care le-am creat, s-ar reduce la a învăţa cum să ne oferim nouă înşine iubirea pe care încercăm să o primim de la alţii? Ce-ar fi dacă tot ce avem de făcut este să ne iubim complet pe noi înşine şi să facem alte alegeri astăzi - alegeri care reprezintă expresia iubirii noastre de sine? înainte de a lua o hotărâre, întrebaţi-vă: „Oare cineva care se iubeşte pe sine, ar face această alegere? Este această acţiune expresia cuiva care se respectă şi care are grijă de el însuşi?" Ambele întrebări vă vor duce înapoi la întrebarea:

„Este acesta un act de iubire de sine, sau unul de autosabotaj?"

12

ESTE ACESTA UN ACT DE CREDINŢĂ, SAU UN ACT

NĂSCUT DIN FRICA

Fiecare alegere importantă pe care o facem este ghidată de unul dintre următoarele două aspecte: ori e un act de credinţă, ori e unul născut din frică.

Credinţa deschide uşa către un viitor nou. Ea ne permite să mergem pe alte trasee şi să explorăm alte posibilităţi. Când suntem ancoraţi în credinţă, avem curajul de a călători spre o destinaţie pe care nu am mai vizitat-o.

întrebarea extrem de puternică: „Este acesta un act de credinţă, sau un act născut din frică?", ne ajută să facem alegeri din şinele nostru superior, din acea parte din noi care este profund conectată la tot ce este şi va fi. Când facem alegeri care îşi au originea în esenţa noastră spirituală şi care sunt ancorate în credinţă, avem libertate deplină.

Crediriţa este prietenul de lângă noi. Când avem credinţă, ea acţionează ca şi pământul de sub picioarele noastre. Când facem alegeri ce se nasc din credinţă, ştim că există o putere, o forţă nevăzută, care ne ocroteşte. Credinţa ne oferă capacitatea de a privi dincolo de realitatea imediată şi de a ne imagina opţiuni noi şi curajoase pentru viitor. Credinţă

înseamnă să ai încredere în ceva care trece dincolo de cunoaşterea ta imediată. A avea credinţa că suntem parte dintr-un întreg mai mare, ne permite să ştergem barierele dintre noi.

Credinţa ne dă putere şi siguranţă, şi ne face să simţim că nu suntem niciodată singuri.

Credinţa reprezintă fundamentul unei vieţi spirituale. Când alegem să

acţionăm din credinţă şi nu din frică, putem vedea lumea dintr-o perspectivă

mai înaltă. Credinţa ne Invită să credem în ceva ce nu vedem, nu simţim şi nu ştim. Când acţiunile noastre se bazează pe credinţă, alegem să ne plasăm încrederea în ceva ce ne depăşeşte temerile.

Frica, pe de altă parte, ne ţine ancoraţi în trecut. Frica de necunoscut, frica de a fi părăsiţi, frica de a fi respinşi, frica de a nu avea suficient, frica de a nu ne ridica la înălţimea aşteptărilor, frica de viitor - toate aceste temeri şi multe altele, ne ţin blocaţi într-o capcană, în care repetăm aceleaşi tipare şi facem aceleaşi alegeri, iar şi iar. Frica ne împiedică să renunţăm la comoditatea oferită de ceea ce cunoaştem - şi chiar la lipsa de comoditate cu care ne-am obişnuit deja. E aproape imposibil să atingem cea mai înaltă

perspectivă a vieţilor noastre, atât timp cât ne lăsăm ghidaţi de fricile noastre.

Temerile noastre ne spun ce putem şi ce nu putem face. Ele ne spun să ne limităm acţiunile şi să nu riscăm. Temerile ne fac să ne agăţăm cu disperare de obiceiurile şi de comportamentele din trecut, chiar şi atunci când acestea nu ne mai sunt de folos. Rădăcina tuturor tiparelor noastre negative şi care se repetă, este frica. Frica ne face să mergem continuu în cerc şi nu ne lasă să găsim ieşirea dintr-o viaţă ce ne leagă şi ne doboară.

De ce ne este frică? Ne este teamă că viaţa nu ne va aduce ceea ce dorim, sau ce credem că dorim. Ne este teamă că dacă încercăm şi nu reuşim, ne va durea prea tare. Sau poate ne este teamă că, dacă reuşim, ne vom simţi vinovaţi şi nu vom putea face faţă. Ne este teamă că dacă ne ridicăm şi ne revendicăm partea noastră din lume, vom fi respinşi sau abandonaţi de prieteni şi familie. Ne este teamă că nu vom mai fi stăpâni pe vieţile noastre şi că vom pierde controlul. De fiecare dată când facem ceva diferit faţă de trecut - diferit faţă de ce am fost, sau de cine credem că suntem - ne confruntăm cu temerile noastre. Totuşi, când continuăm să facem alegeri din frică, vom pierde ocazii majore şi ne asigurăm un viitor care nu este nimic mai mult decât o continuare a trecutului nostru. Dacă suntem cu adevărat sinceri cu noi înşine, vom vedea că multe dintre acţiunile şi alegerile noastre se nasc din teama că dacă pierdem ceea ce avem deja - chiar dacă nu ne place ce avem - va fi mai rău decât dacă nu obţinem ce ne dorim. Frica ne împinge să acceptăm o slujbă pe care nu o dorim, deoarece ne este teamă că nu vom avea suficienţi bani. Frica ar putea să ne ţină într-o relaţie fără viitor, deoarece ne este teamă că nu vom găsi pe altcineva - sau ne-ar putea face să luăm hotărâri dezonorante, deoarece ne este teamă că nu se va mai ivi o a doua ocazie. Atunci când frica ne controlează hotărârile, ne rămân foarte puţine opţiuni. Frica alimentează neîncrederea în propriile forţe şi autocritica. Frica distruge visele şi nimiceşte oportunităţile.

Frica ne închide, în timp ce credinţa ne deschide. Te-me-rile sunt alcătuite din mânia şi durerea noastră, din grijile, resentimentele şi nesiguranţele noastre, iar credinţa este constituită din speranţă, posibilitate, încredere şi o încredere interioară în bunăvoinţa universului. Recent am lucrat cu o femeie minunată, care avea un trecut plin de suferinţe legate de relaţiile intime. Ceea ce Leslie îşi dorea mai mult decât orice pe lume, era să

aibă o relaţie plină de iubire şi de înţelegere şi, de curând, întâlnise pe cineva care părea să fie bărbatul perfect. Chiar dacă Jacob rui era tipul ei de bărbat, era disponibil din punct de vedere emoţional, iubitor, sincer şi devotat. Luni de zile, Leslie a încercat să fie deschisă opţiunii de a construi o relaţie solidă.

Pierduse mulţi ani în relaţii pasagere şi simţea că venise, în sfârşit, momentul să se oprească la un partener.

Dar, după opt luni împreună cu Jacob, Leslie era nemulţumită şi sfâşiată, deoarece dorise cu atâta disperare ca relaţia să meargă. întrebarea care îi tot venea în minte era: „Este ceva în neregulă cu mine, sau nu este el acelaV Leslie era derutată şi nu ştia dacă să continue angajamentul faţă de acest bărbat, sau să se despartă.

Am rugat-o pe Leslie să închidă ochii şi am întrebat-o: „Dacă ai avea încredere completă în univers şi în viitorul tău, ce ai face?" Leslie şi-a dat într-o clipă seama că, deşi îl iubea foarte mult trebuia să-i spună lui Jacob că nu putea continua relaţia cu el, în acel moment, lam cerut apoi să scrie toate celelalte lucruri pe care i le-ar spune credinţa, lată lista ei:

-

Credinţa ar spune: „Jacob m-a pregătit foarte bine pentru venirea sufletului pereche în viaţa mea".

-

Credinţa ar spune: „De acum încolo, nu mai trebuie să trăiesc în lipsuri".

-

Credinţa ar spune: „Cred că există un plan mai măreţ pentru mine, deşi eu nu îl pot vedea".

-

Credinţa ar spune: „Eliberează-te de el".

-

Credinţa ar spune: „Există cineva pe care îl vei iubi şi la care vei ţine mai mult decât la Jacob".

Apoi i-am cerut să scrie ce ar spune frica, lată lista:

-