Go to page:

Text Size:

Credinţa ar spune: „De acum încolo, nu mai trebuie să trăiesc în lipsuri".

Credinţa ar spune: „Cred că există un plan mai măreţ pentru mine, deşi eu nu îl pot vedea".

Credinţa ar spune: „Eliberează-te de el".

Credinţa ar spune: „Există cineva pe care îl vei iubi şi la care vei ţine mai mult decât la Jacob".

Apoi i-am cerut să scrie ce ar spune frica, lată lista:

Frica ar spune: „N-o să mai găsesc niciodată pe altcineva mai bun".

Frica ar spune: „O să rămân singură, dacă nu stau cu Jacob".

Frica ar spune: „Trebuie să fie ceva cu mine şi de aceea nu sunt mulţumită cu Jacob".

Frica ar spune: „Este ceva în neregulă cu mine, ceea ce mă

împiedică să întreţin relaţii de lungă durată".

Frica ar spune: „Rămâi cu Jacob, pentru că, decât să fii singură, mai bine cu el".

Când Leslie şi-a terminat listele, şi-a dat seama că singurul lucru drept şi corect pe care-l putea face, era să încheie relaţia cu Jacob. A văzut clar că

acceptase această relaţie mai mult din teama că n-ar mai fi găsit pe altcineva şi mai puţin din credinţa că Jacob era partenerul sortit. Leslie a recunoscut că una dintre cauzele pentru care toate relaţiile ei se sfârşiseră atât de rău, era teama care o reţinea în relaţia respectivă mai mult decât ar fi fost bine pentru ea, ca şi faptul că, întotdeauna, ajungea să facă ceva categoric, care o rănea şi pe ea şi pe partener.

Trebuie să ne întrebăm: „Unde îmi este credinţa în acest moment?

Există credinţă în temerile mele? Cred în ideea că nu voi obţine ceea ce îmi doresc? Cred în perfecţiunea universului? Am credinţa că voi fi ghidat(ă) spre situaţii care-mi vor oferi exact ce am nevoie?"

Cei mai mulţi dintre noi îşi plasează credinţa unde nu trebuie. Avem mai multă încredere în durerea noastră, în trecutul şi în opiniile noastre negative, decât în dreptul nostru înnăscut de a fi fericiţi. Avem mai multă

încredere în poziţia de victimă; avem credinţa că o să rămânem cu mâinile goale, că vom fi înşelaţi, sau că nu vom reuşi. Nu avem încredere că nevoile noastre vor fi satisfăcute. Nu avem încredere că vom avea tot ce ne dorim.

Când avem încredere în temerile noastre, ne izolăm exact faţă de lucrurile pe care le dorim.

Când avem încredere în opiniile noastre negative, în defectele şi în nesiguranţele noastre, ne răpim posibilitatea de a evolua, de a ne schimba şi de a înflori în fiinţele divine care am fost sortite să devenim. Atunci când punem această întrebare, ea ne dezvăluie imediat cât de mult sau cât de puţin avem încredere în lumea noastră.

Când alegem să trăim o viaţă bazată pe credinţă, prima noastră sarcină

este să încetăm în a mai crede că suntem directorul general al universului.

Credinţa ne cere să nu mai încercăm să ne controlăm vieţile. Această

capitulare este un act de curaj. Este o cale divină, care ne deschide uşa spre realităţile situate dincolo de cele pe care le cunoaştem. A capitula şi a trăi o viaţă bazată pe încredere înseamnă să recunoaştem natura divină a universului. Actul de a capitula confirmă faptul că avem încredere într-o forţă

superioară care se îngrijeşte de nevoile noastre şi ne ghidează în direcţia dorinţelor inimilor noastre. Capitularea este un act de credinţă; este un dar pe care vi-l oferiţi vouă înşivă. înseamnă să spuneţi: „Chiar dacă mi-e teamă, sau nu ştiu sigur încotro mă îndrept, am încredere că totul se va termina în favoarea mea." Credinţă înseamnă încredere. Credinţa ne oferă speranţă, şansă şi promisiune. Dacă alegem să trăim cu credinţă, vom fi binecuvântaţi cu sprijinul, colaborarea şi prietenia universului.

ACEASTĂ ALEGERE REPREZINTĂ MANIFESTAREA LATURII MELE

DIVINE, SAU A LATURII MELE UMANE?

Această întrebare Potrivită poartă cu ea puterea de a vă transforma întreaga viaţă. întrebarea: „Această alegere reprezintă manifestarea laturii mele Divine, sau a laturii mele umane?" poate să vă ridice din limitările realităţii voastre individuale şi să vă ducă într-un loc în care aveţi puterea şi înţelepciunea de a transcende orice conjunctură sau luptă din planul uman.

Atunci când vă puneţi această întrebare, treceţi rapid de la o viaţă

condiţionată, bazată pe reacţii la lumea din jurul vostru, la fundamentul etern şi sigur al unei vieţi ancorate în adevărul Divin.

Conştiinţa Divină şi conştiinţa umană coexistă în noi toţi. Cei mai mulţi dintre noi nu realizează că, deşi suntem oameni, avem acces la nivele superioare de conştiinţă, în fiecare moment al vieţii noastre. Atunci când accesăm aceste nivele superioare de conştiinţă, ne deschidem unei experienţe Divine care modifică modul cum ne privim vieţile şi încercările şi necazurile existenţei noastre umane de zi cu zi. Această întrebare Potrivită