Va cădea în abis,
Iar cel ce va reuşi să iasă din abis
Va cădea în capcană
Pentru că ferestrele spre înalt vor fi deschise,
Iar temeliile Pământului se vor cutremura.
Pământul se va prăbuşi în întregime,
Se va topi
Şi se va mişca cu o viteză foarte mare.
Atunci Luna se va răsturna,
Soarele se va ascunde
Şi pământul se va deplasa într-o mişcare de dute-vino ca un om beat,
Se va prăbuşi şi nu se va mai ridica.
Toţi cei din ceruri vor pieri,
Iar cerurile se vor înfăşură asemeni unui rulou
Şi toţi se vor prăbuşi
Ca o frunză de viţă de vie,
Şi ca o smochină din smochin.
Apele se vor revărsa din mări,
Iar râurile vor fi părăsite şi uscate.
Fluviile se vor transforma în mlaştini,
Iar praful – în pucioasă
Şi întreg pământul va deveni o mlaştină în flăcări.
Fumul nu se va opri zi şi noapte
Şi nici un om nu va putea trece prin el.
Cormoranii şi buhaii de baltă
Vor stăpâni Pământul.
Bufniţele şi corbii îl vor popula de asemenea.
Peste el se va întinde
Dezordinea şi pietrele pustiului.
Ei vor chema nobilii din împărăţie,
Dar nimeni nu va fi acolo
Şi toţi prinţii nu vor fi nimic.
Palatele ei vor fi cuprinse de mărăcini.
Muri şi urzici vor creşte în fortăreţele lor
Şi vor deveni o locuinţă pentru dragoni
Şi o curte pentru bufniţe.
Ambasadorii păcii vor plânge amarnic
Şi străzile largi vor fi pustii.
Nu va mai exista gloria pădurilor
Şi a câmpurilor rodnice.
