Şi a Maicii Pământeşti.
Inima este cursierul înflăcărat,
Glorios şi curajos,
Care trage cu curaj carul,
Indiferent că drumul este bun,
Sau presărat cu pietre şi
Barat de trunchiuri de arbori
În calea sa.
Iar căruţaşul este mintea
Care ţine hăţurile înţelepciunii
Văzând pe deasupra ce se întâmplă
Până departe la orizont,
Călăuzind carul prin roţile şi frânele lui.
Aplecaţi-vă urechea, O, voi ceruri
Şi voi vorbi;
Şi ascultă, O, pământule,
Cuvintele pe care le va rosti gura mea.
Învăţătura mea va cădea în picături ca de ploaie
Cuvântul meu se va împrăştia ca roua,
Ca ploaia liniştită
Pe iarba delicată
Şi ca aversele pe câmpuri.
Binecuvântat este Copilul Luminii
Care are corpul puternic
Pentru că el a fost în uniune cu Pământul.
În fiecare zi voi veţi avea ca o sărbătoare
Cu toate darurile Îngerului Pământului:
Grâul auriu şi meiul,
Strugurii purpurii de toamnă,
Fructele coapte ale pomilor,
Mierea albinelor de culoarea chihlimbarului.
Veţi căuta aerul proaspăt
Al pădurilor şi câmpurilor
Şi acolo, în mijlocul lor
Veţi găsi Îngerul Aerului.
Scoateţi încălţările şi îmbrăcămintea
Astfel ca Îngerul Aerului
Să vă îmbrăţişeze întregul corp.
Respiraţi prelung şi adânc
Astfel ca Îngerul Aerului să intre în voi.
