Prin Îngerii
Puterii, Iubirii şi Înţelepciunii,
Voi veţi străbate cele Şapte Căi
Ale Grădinii Infinite
Şi corpul vostru, inima voastră şi mintea voastră
Vor fi o Unitate
În zborul Sacru către Marea Cerească a Păcii.
Adevăr zic vouă,
Căile sunt şapte
Prin Grădina Infinită
Şi fiecare trebuie traversată
De corpul, inima şi mintea voastră
Împreună în unitate,
Ca nu cumva să vă împleticiţi şi să cădeţi
În abisul neantului.
Pentru că după cum o pasăre nu poate zbura cu o singură aripă,
Tot aşa, Pasărea Înţelepciunii
Are nevoie de cele două aripi ale Puterii şi Iubirii
Pentru a zbura deasupra abisului
Până la Arborele Sfânt al Vieţii.
Căci corpul singur
Este ca o casă abandonată văzută de departe;
Ceea ce părea frumos
Nu este decât ruină şi tristeţe
Când este privit de aproape.
Corpul singur Este ca un car din aur
Pe care făuritorul său l-a pus pe un piedestal
Pentru a nu se uza în contact cu pământul.
Dar ca idol de aur,
El este urât şi fără graţie,
Pentru că numai în mişcare
Îşi revelează rostul.
Întocmai ca un gol întunecat de fereastră
Când vântul a stins lumânarea,
Este corpul singur,
Fără inimă şi fără minte
Pentru a-l umple cu lumină.
Iar inima singură,
Este ca un soare fără pământ pe care să strălucească,
O lumină în gol.
