Este o rugăciune zilnică de recunoştinţă,
Iar muzica plugului
Este un cântec vesel pentru Domnul.
Acela care mănâncă pâinea lenei
Trebuie să moară de foame,
Pentru că un câmp de pietre
Poate produce numai pietre.
Pentru el ziua este fără nici un rost,
Noaptea este un trist cortegiu de vise rele.
Sufletul leneşului
Este invadat de buruienile nemulţumirii;
Dar acela care merge în compania
Îngerului Lucrului
Posedă în el un câmp întotdeauna fertil,
În care grâul şi strugurii
Şi tot felul de ierburi şi flori
Plăcut mirositoare cresc din abundenţă.
Tu vei recolta ce ai semănat.
Omul lui Dumnezeu care şi-a găsit rostul
Nu mai are nevoie de nici o altă binecuvântare
Cea de-a şasea Comuniune este cu
Îngerul Păcii,
Al cărui sărut conferă calmul,
Şi a cărui faţă este ca suprafaţa
Apelor neclintite,
În care se reflectă luna.
Eu voi invoca Pacea,
Al cărei suflu este prietenesc,
A cărei mână descreţeşte fruntea.
În domnia Păcii,
Nu există nici foame, nici sete,
Nici vânt rece, nici vânt cald,
Nici bătrâneţe, nici moarte.
Dar acela care n-are pacea în sufletul său,
N-are nici un loc în care să poată construi Templul Sfânt;
Deoarece, cum ar putea lucra tâmplarul
În mijlocul unei tornade?
Sămânţa violenţei nu poate aduce
Decât o recoltă tristă,
Iar pe un strat uscat
