Ca o ploscă goală.
Dar cuvintele iubirii sunt ca mierea,
Dulci sufletului;
Cuvintele de iubire în gura unui om
Sunt ca apele de adâncime,
Iar fântâna iubirii ca un pârâu.
Da, s-a spus în zilele străvechi:
Tu vei iubi pe Tatăl Ceresc
Cu toată inima ta,
Şi cu toată mintea ta,
Şi cu toate faptele tale,
Şi vei iubi pe fraţii tăi,
Ca pe tine însuţi.
Tatăl Ceresc este iubire
Şi cine sălăşluieşte în iubire
Sălăşluieşte în Tatăl Ceresc,
Şi Tatăl Ceresc în el.
Acela care nu iubeşte este ca o pasăre rătăcitoare
Alungată din cuib;
Iarba îi lipseşte şi
Apa râului are un gust amar.
Dacă un om spune:
„Iubesc pe Tatăl Ceresc,
Dar urăsc pe fratele meu.”
El este un mincinos
Pentru că dacă nu iubeşte pe fratele său
Pe care îl vede,
Cum ar putea iubi pe Tatăl Ceresc
Pe Care el nu l-a văzut?
Copiii Luminii sunt aceia care
Merg împreună cu Îngerul Iubirii,
Pentru că ei iubesc pe Tatăl Ceresc,
Şi iubesc pe fraţii lor,
Şi urmează Legea Sfântă.
Iubirea este mai puternică
Decât curenţii apelor de adâncime
Iubirea este mai puternică decât moartea.
Cea de-a treia Comuniune este cu
Îngerul Înţelepciunii
Care eliberează pe om de teamă,
