Pentru că acela care merge cu îngerii
Va învăţa să zboare
Deasupra norilor
Şi casa sa va fi
În Marea Eternă
Unde se înalţă Arborele Sfânt al Vieţii.
Nu aştepta moartea
Să-ţi reveleze marele mister.
Dacă tu nu cunoşti Tatăl tău Ceresc
În timp ce picioarele tale calcă solul prăfos,
Nu vor mai exista nimic decât umbre, pentru tine
În viaţa ce va urma.
Aici şi acum
Este misterul revelat.
Aici şi acum
Este cortina ridicată.
Nu-ţi fie frică, O, omule!
Prinde-te de aripile
Îngerului Vieţii Eterne
Şi zboară pe căile stelelor,
Lunii, soarelui
Şi ale Luminii nesfârşite,
Mişcându-te jur împrejur
În revoluţiile lor circulare eterne,
Şi zboară spre Marea Cerească
A Vieţii Eterne.
Cea de-a cincea Comuniune este cu
Îngerul Creaţiei,
Care cântă împreună cu albinele în zumzetul lor
În timp ce ele fac fără încetare mierea aurie;
Cu păstorul care cântă la fluier
Veghind ca turma să nu se risipească;
În cântecul fetei
În timp ce mâna sa mânuieşte fusul.
Şi dacă voi credeţi că acestea
Nu sunt la fel de minunate în ochii Domnului
Ca rugăciunea cea mai avântată
Transmisă de ecoul celor mai înalţi munţi,
Atunci vă înşelaţi.
Pentru că munca cinstită a mâinilor umile,
