Pentru că li s-a spus bătrânilor
Că la început au existat uriaşi
Pe pământ
Şi oameni puternici din vechime,
Oameni de renume.
Iar Copiii Luminii
Vor păzi şi păstra
Cuvântul lor scris,
Ca să nu redevenim sălbatici
Şi să cunoaştem
Împărăţia Îngerilor.
Să ştiţi, de asemenea,
Că numai prin cuvântul scris
Veţi putea descoperi acea Lege
Care este nescrisă,
După cum apa care izvorăşte din pământ
Are o sursă ascunsă
În adâncimile secrete ale pământului.
Legea scrisă
Este instrumentul prin care
Este înţeleasă Legea nescrisă,
După cum ramura mută a unui pom
Devine fluier cântător
În mâinile ciobanului.
Sunt mulţi aceia care
Ar vrea să rămână în liniştita
Vale a ignoranţei
Unde se joacă copiii
Şi fluturii dansează în soare
În timpul vieţii lor scurte de o oră.
Dar nimeni nu poate întârzia acolo mult timp,
Pentru că la orizont se înalţă, sumbri,
Munţii uceniciei.
Sunt mulţi aceia cărora
Le este teamă să-i traverseze
Şi, de asemenea, sunt mulţi
Care au căzut poticnindu-se şi rănindu-se
Pe pantele lor abrupte şi accidentate
Dar credinţa este călăuza
Peste prăpăstiile larg deschise
