Şi cei şapte îngeri care aveau cele şapte trompete
Se pregăteau să sune.
Şi primul înger sună,
Şi urmară grindină şi foc amestecate cu sânge,
Şi acestea au fost aruncate pe pământ,
Şi pădurile verzi şi pomii au fost arşi.
Şi toată iarba verde a fost transformată în cenuşă.
Şi sună şi cel de-al doilea înger împreună cu cel de-al treilea,
Şi un mare munte de foc
Se prăbuşi în mare,
Şi vapori de sânge se ridicau de la pământ
Şi sună şi cel de-al patrulea înger,
Şi, iată, se produse un mare cutremur de pământ,
Şi soarele se întunecă ca o pânză groasă,
Iar luna se făcu ca sângele.
Şi sună şi cel de-al cincilea înger,
Şi stelele cerului căzură pe pământ
Întocmai cum cad curmalele înainte de a le veni vremea,
Când sunt scuturate de un vânt puternic.
Şi sună şi cel de-al şaselea înger,
Şi cerul se retrase ca un sul care este rulat,
Şi pe întregul Pământ nu mai exista nici un pom,
Nici o floare, nici un fir de iarbă.
Şi eu şedeam pe Pământ,
Şi picioarele mele se afundau în solul moale şi gros amestecat cu sânge,
Când eu mă îndreptam pentru a scruta cu privirea orizontul.
Şi o mare linişte se aşternu asupra întregului pământ.
Şi sună şi cel de-al şaptelea înger
Şi am văzut o fiinţă puternică coborând din ceruri
Învăluită într-un nor,
Şi un curcubeu era deasupra capului său.
Şi faţa sa era ca soarele,
Şi picioarele sale ca stâlpi de foc.
Şi ea avea în mână o carte deschisă,
Şi îşi puse piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe uscat
Şi strigă cu o voce tare care era minunată de auzit:
„O, Omule, vrei tu ca această viziune să se realizeze?”
Şi eu am răspuns: „Tu ştii, O, Prea Sfinte
Că aş face orice
Ca aceste lucruri teribile să nu se petreacă.”
Şi El a spus: „Omul a creat aceste puteri ale distrugerii.
Ele au fost născocite de propria sa minte.
Omul şi-a întors faţa
De la îngerii Tatălui Ceresc şi ai Maicii Pământeşti,
Şi şi-a făurit propria sa distrugere.”
Şi eu am spus: „Atunci nu există nici o speranţă, înger luminos?”
Şi o lumină orbitoare ţâşni ca un râu din mâinile sale
Când El răspunse: „Există întotdeauna speranţă,
O, tu, pentru care au fost create cerul şi pământul.”
Şi apoi îngerul,
