Şi poţi merge în prezenţa îngerilor.

Tu poţi cânta Maicii Pământeşti în timpul zilei

Şi Tatălui Ceresc în timpul nopţii.

Şi, prin fiinţa ta, poţi parcurge calea de aur a Legii.

Dar îi vei lăsa tu pe fraţii tăi

Să se cufunde în vâltoarea de sânge,

În timp ce pământul se cutremură de durere şi geme

Sub lanţurile sale de piatră?

Poţi tu să bei din cupa vieţii eterne,

Când fraţii tăi mor de sete?”

Şi inima mea a devenit grea de compasiune,

Şi eu am privit, şi, iată,

A apărut o mare minune în ceruri:

O Femeie îmbrăcată în soare şi cu luna sub picioare,

Şi pe capul Său o coroană de şapte stele.

Şi eu am ştiut că este izvorul apelor curgătoare

Şi Mama Pădurilor.

Şi am mers pe nisipul mării,

Şi am văzut o sălbăticiune ridicându-se din apa mării,

Iar din nările sale adia un aer respingător şi scârbos,

Şi unde se ridica din mare, apele limpezi se transformau în noroi.

Corpul său era acoperit cu o carapace neagră şi fumegândă,

Iar Femeia îmbrăcată cu soarele

A întins braţele sale spre fiara

Care se apropia şi a prins-o în braţe.

Pielea Ei se înfiora sub suflul viciat al animalului,

Căruia îi sfărâmă spatele între braţele Ei de stâncă,

Şi acesta se cufundă în mâl cu lacrimi de sânge.

Şi din gura fiarei ieşiră armate de oameni

Agitându-şi săbiile şi luptând unul cu altul.

Şi ei luptară între ei cu o teribilă furie,

Şi-şi tăiară membrele, şi-şi scoaseră ochii,

Până ce căzură într-o groapă de mâl

Urlând în agonie şi durere.

M-am apropiat de marginea hăului, şi mi-am băgat mâna în el,

Şi am putut să văd un vârtej de sânge,

Şi oameni în interior, prinşi asemenea unor muşte în pânză de păianjen,

Şi am vorbit cu voce tare spunând:

„Fraţilor, lăsaţi săbiile din mâini şi prindeţi-mi mâna

Încetaţi să mai murdăriţi şi să profanaţi pe Aceea

Care v-a dat naştere,

Şi pe Acela care v-a lăsat moştenirea,

Pentru că zilele târguielilor voastre au trecut

Şi trecute, de asemenea, sunt zilele voastre de vânătoare şi ucidere,

Iar acela care ţine în captivitate va avea parte de captivitate,

Şi acela care omoară cu sabia trebuie să moară de sabie,

Şi negustorii Pământului vor plânge şi vor jeli,

Căci nimeni nu va mai cumpăra nimic.

Negustori de aur, argint, de pietre preţioase,

De perle şi de lenjerie fină, de purpură, de mătăsuri şi de vopsele,