Spiritele adevărului şi minciunii luptă în inima omului, făcându-l să se comporte cu înţelepciune sau prostie.
Şi în funcţie de cum va moşteni adevărul el va evita întunericul.
Binecuvântaţi toţi aceia care au tras la sorţi Legea pentru că ei vor merge corect pe toate drumurile lor.
Fie ca Legea să-i binecuvânteze cu tot binele şi să-i păzească de tot răul, şi să le ilumineze inimile cu intuiţie pe cărările vieţii, şi să-i răsplătească cu cunoaşterea lucrurilor eterne.
Din „Manualul de Disciplină”
Manuscrisele eseniene de la Marea Moartă
Eu am realizat viziunea interioară şi, prin Spiritul Tău în mine, am aflat secretul Tău minunat.
Prin pătrunderea Ta mistică
Tu ai produs un izvor de cunoaştere care a creat în mine o fântână de putere revărsând ape vii, un potop de iubire şi o înţelepciune atotcuprinzătoare asemănătoare splendorii Luminii eterne.
Din „Cartea imnurilor”
Manuscrisele eseniene de la Marea Moartă
Fragmente din Cartea eseniană a Învăţătorului Virtuţii
Domnul mergea spre malul râului, acolo unde se adunase mulţimea avidă de a-l asculta cuvintele. După ce i-a binecuvântat pe toţi, El i-a întrebat ce îi preocupă. Unul dintre ei Îl întrebă:
„Doamne, spune-ne nouă, care sunt acele lucruri cărora trebuie să le acordăm cea mai mare valoare şi care sunt lucrurile de care trebuie să ne ferim?”
Şi Domnul le-a răspuns:
„Toate nenorocirile suferite de oameni sunt produse de acele lucruri care sunt în afara noastră; pentru că ceea ce este în interiorul nostru nu ne poate face niciodată să suferim. Un copil moare, o avere este pierdută, casa şi câmpul au ars şi toţi oamenii sunt lipsiţi de ajutor şi se plâng cu voce tare: «Ce mă fac acum? Ce se v-a întâmpla de-acum cu mine? Voi scăpa de acest lucru?» Toate acestea sunt cuvintele acelora care sunt descurajaţi sau se bucură de evenimente pe care ei nu le stăpânesc. Dar când noi ne întristăm de ceea ce nu este în puterea noastră, ne asemănăm copilului mic care plânge când soarele a apus. S-a spus strămoşilor voştri să nu râvnească la nimic din ceea ce aparţine vecinului şi acum Eu vă spun vouă să nu doriţi nimic din ceea ce nu este în puterea voastră, pentru că numai ceea ce este în voi vă aparţine; iar ceea ce este în afara voastră, aparţine altuia. În aceasta constă fericirea: să cunoaşteţi ceea ce vă aparţine şi ceea ce nu vă aparţine. Dacă vreţi sa aveţi viaţă veşnică, păstraţi eternitatea în voi şi nu vă agăţaţi de umbrele lumii oamenilor care poartă germenii morţii.”
„Nu sunt, toate cele ce vi se întâmplă, în afara puterii voastre? Ba da. Şi nu există în voi cunoaşterea despre bine şi rău? Ba da. Nu este deci în puterea voastră să trataţi tot ceea ce vi se întâmplă în lumina înţelepciunii şi iubirii, în locul disperării şi tristeţii? Ba da. Poate vreun om să vă împiedice să faceţi astfel? Nimeni nu poate. Atunci nu vă mai plângeţi: «Ce mă fac acum? Ce se va întâmpla de-acum cu mine? Voi scăpa de acest lucru?» pentru că orice vi s-ar putea întâmpla voi veţi judeca în lumina înţelepciunii şi iubirii şi veţi vedea toate lucrurile cu ochii îngerilor.”
„Pentru că dacă voi veţi cântări fericirea, potrivit celor ce vi se pot întâmpla, înseamnă să trăiţi ca sclavi. Iar a trăi ca îngerii care vorbesc în voi înseamnă a fi liberi. Voi veţi trăi în libertate numai ca adevăraţi Fii ai lui Dumnezeu şi plecaţi-vă fruntea numai la poruncile Legii Sfinte. Dacă voi trăiţi în acest mod, atunci când Îngerul Morţii va veni la voi, voi veţi putea întinde mâinile către Dumnezeu şi veţi putea spune: «Noi n-am neglijat Comuniunile pe care le-am primit de la Tine pentru a cunoaşte Legea Ta şi a merge pe căile îngerilor; noi nu Te-am dezonorat prin actele noastre; vezi cum am utilizat ochiul care vede în noi; Te-am blamat vreodată? Am ţipat împotriva a ceea ce ni s-a întâmplat, sau am dorit ca să fie altfel? Am dorit să încălcăm Legea Ta? Pentru că ne-ai dat viaţa Îţi mulţumim pentru lucrurile Tale pe care ni le-ai dat spre folosinţă atât de mult timp şi noi suntem mulţumiţi; ia-le înapoi şi pune-le unde doreşti, pentru că toate lucrurile sunt ale Tale din eternitate».”
„Să ştiţi că nici un om nu poate sluji la doi stăpâni. Să ştiţi că voi nu puteţi dori să aveţi lumea averilor şi de asemenea Împărăţia Cerurilor. Bogăţiile, pământurile şi puterea, nu aparţin omului, pentru că ele sunt ale lumii. Dar împărăţia Cerurilor este a voastră pentru totdeauna, pentru că ea este în voi. Şi dacă voi veţi dori şi veţi căuta ceea ce nu vă aparţine, atunci în mod sigur veţi pierde ceea ce este al vostru. Adevăr zic vouă, că nimic nu este dat pe nimic. Pentru că orice lucru, atât în lumea oamenilor cât şi a îngerilor, are un preţ. Acela care râvneşte după belşug şi averi, trebuie să alerge după ele, să sărute mâinile acelora pe care nu-i admiră, să irosească timp şi oboseală la alte uşi ale oamenilor, să spună şi să facă lucruri false, să dea cadouri de aur, argint şi uleiuri scumpe; toate acestea şi încă mai multe, trebuie să facă un om pentru a obţine bogăţii şi favoare. Şi când aţi obţinut acestea, ce aveţi? Vă va da acesta bogăţie şi putere siguranţă pentru eliberarea de teamă, pace minţii, o zi petrecută în compania îngerilor Maicii Pământeşti, o noapte petrecută în compania îngerilor Tatălui Ceresc? Doar nu vă aşteptaţi să primiţi pe degeaba lucruri atât de mari? Când un om are doi stăpâni, fie că iubeşte pe unul şi-l urăşte pe celălalt, fie că va ţine la unul şi-l va dispreţul pe celălalt. Voi nu puteţi servi lui Dumnezeu şi în acelaşi timp să serviţi lumii.”
„Întâmplător puţul vostru a secat, uleiul preţios s-a vărsat, v-a ars casa, grădina s-a ofilit; dar voi trataţi tot ce vi se întâmplă cu înţelepciune şi iubire. Ploaia vă poate umple din nou puţul secat, casele pot fi din nou construite, alte seminţe pot fi semănate; toate acestea pot trece şi veni din nou şi trece iarăşi. Dar Împărăţia Cerurilor este eternă şi nu va trece. Să nu schimbăm, deci, ceea ce este etern pe ceea ce poate pieri într-o oră.”
* * *
„Când voi sunteţi întrebaţi de care ţară aparţineţi, să nu spuneţi că de cutare sau de cutare, deoarece dacă este adevărat că săracul corp fizic, aparţine unui colţişor oarecare de pe pământ, voi, O, Copii al Luminii, aparţineţi Fraternităţii care cuprinde toate cerurile şi dincolo de ele şi de la Tatăl vostru Ceresc au coborât nu numai seminţele taţilor şi bunicilor voştri dar a tuturor fiinţelor care au fost create pe Pământ. Într-adevăr, voi sunteţi Fii de Dumnezeu şi toţi oamenii sunt fraţii voştri. Şi având pe Dumnezeu, Creatorul vostru şi Tatăl vostru şi Păzitorul vostru, aceasta nu ne eliberează de toate supărările şi de teamă?”
„De aceea, vă spun vouă, nu vă gândiţi să adunaţi bunuri lumeşti, posesiuni, aur şi argint, pentru că acestea nu aduc decât corupţie şi moarte. Căci, cu cât mai mare va fi tezaurul bogăţiei voastre, cu atât mai groşi vor fi pereţii mormântului vostru. Deschideţi larg ferestrele sufletului vostru şi respiraţi aerul proaspăt al omului liber! De ce vă preocupaţi pentru veşminte? Priviţi cum cresc crinii de pe câmp; ei nu trudesc, nici nu deapănă şi vă spun totuşi că nici chiar Solomon în întreaga sa glorie n-a fost împodobit ca aceştia. De ce trebuie să vă preocupaţi de hrană? Priviţi darurile Maicii voastre Pământeşti, fructele coapte ale pomilor şi grăunţele aurii ale pământului Ei. De ce vă preocupaţi de casă şi de terenuri? Un om nu vă poate vinde ceea ce nu-i aparţine şi el nu poate fi proprietarul a ceea ce aparţine tuturor. Acest pământ întins este al vostru şi toţi oamenii sunt fraţii voştri, îngerii Maicii Pământeşti merg cu voi în timpul zilei, îngerii Tatălui Ceresc vă călăuzesc în timpul nopţii, iar în voi este Legea Sfântă. Fii de rege, încetaţi, deci, să mai poftiţi fleacuri. Luaţi, deci, loc la masa de sărbătoare şi îndepliniţi-vă moştenirea cu respect. Pentru că în Dumnezeu trăim, ne mişcăm şi avem lumea noastră. Într-adevăr noi suntem fiii Lui şi El este Tatăl nostru.”
* * *
„Este liber numai acela care trăieşte după cum doreşte să trăiască, care nu este împiedicat în actele sale şi a cărui dorinţe îşi găsesc finalitatea. Acela care nu este împiedicat este liber, dar acela care poate fi constrâns este în mod sigur un sclav. Dar cine nu este sclav? Numai acel om poate să nu fie sclav care nu doreşte nimic din ce aparţine altora. Dar care sunt acele lucruri ce vă aparţin vouă? Copiii Mei, numai împărăţia Cerurilor care este în voi, unde sălăşluieşte Legea Tatălui vostru Ceresc, vă aparţine vouă. Împărăţia Cerurilor este asemenea unui negustor în căutare de perle bune care, atunci când găseşte una de mare preţ, merge şi vinde tot ca s-o poată cumpăra. Şi dacă această perlă preţioasă îţi aparţine pentru totdeauna, de ce s-o schimbaţi pe pietre şi pietricele fără nici o valoare? Să ştiţi, casa voastră, pământul vostru, fiii şi fiicele voastre, toate bucuriile averii şi supărările nenorocirilor, nu vă aparţin, chiar dacă părerile altora v-o confirmă. Dar dacă voi poftiţi aceste lucruri, şi ţineţi tare la ele, şi vă îngrijoraţi, şi vă bucuraţi după ele, atunci sunteţi sclavi şi sclavi veţi rămâne.”
„Copiii Mei, nu permiteţi lucrurilor care nu sunt ale voastre să vă dezbine. Nu permiteţi atracţiei lumeşti să se dezvolte în voi, ca o viţă repede urcătoare pe stejar, ca să nu suferiţi când o veţi desprinde. Voi veniţi pe lume fără apărare în pântecele mamelor voastre şi tot fără apărare plecaţi. Lumea dă şi lumea ia înapoi. Dar nici o putere de pe pământ sau din cer nu vă poate lua Legea Sfântă care este în voi. Voi puteţi vedea părinţii voştri măcelăriţi, iar voi puteţi fi izgoniţi din ţară. Atunci voi veţi pleca cu inima voioasă pentru a trăi într-o altă ţară şi veţi privi cu milă pe ucigaşii părinţilor voştri, ştiind că şi ei la fel vor pieri. Pentru că voi ştiţi că voi şi Adevăraţii voştri Părinţi veţi trăi în siguranţă în adevărata voastră ţară. Pentru că Adevăraţii voştri Părinţi sunt Tatăl vostru Ceresc şi Maica voastră Pământească. Moartea nu vă poate separa de adevăraţii voştri părinţi şi pentru adevărata voastră ţară nu există exil. Şi în voi, ca o stâncă ce rezistă tuturor furtunilor, stă Legea Sfântă, fortăreaţa şi salvarea voastră.”
Fragmente din Evanghelia eseniana a lui Ioan
La început a fost Legea, şi Legea era cu Dumnezeu, şi Legea era Dumnezeu. Tot aşa a fost la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute de Dumnezeu; şi fără El n-a fost nimic făcut care a fost făcut. În El era viaţa. Şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina a strălucit în întuneric, şi întunericul n-a cuprins-o.
Din locuri îndepărtate ale deşertului veniră Fraţii pentru a purta mărturia Luminii, ca toţi oamenii prin ei să poată merge în lumina Legii Sfinte. Pentru că lumina adevărată iluminează pe fiecare om care vine pe lume, dar lumea nu cunoaşte acest lucru. Asemenea celor mulţi, ei au primit Legea, şi lor li s-a dat puterea de a deveni Fii de Dumnezeu şi de a intra în Marea Eternă unde se înalţă Arborele Vieţii.
Iar Domnul Iisus i-a învăţat spunându-le: „Într-adevăr, adevăr zic vouă, că dacă un om nu se naşte iarăşi, el nu poate vedea Împărăţia Cerurilor.”
Iar un om a întrebat: „Cum poate un om să fie născut, dacă el este bătrân? Poate el intra a doua oară în pântecul mamei sale şi să fie născut?”
Şi Domnul Iisus a răspuns: „Într-adevăr, adevăr zic vouă, dacă un om nu este născut de Maica Pământească şi Tatăl Ceresc, şi nu merge cu Îngerul Zilei şi Îngerul Nopţii, nu poate intra în Împărăţia Eternă. Ceea ce este născut din carne este carne; iar ceea ce este născut din Spirit, este spirit. Iar carnea corpului tău este născută de Maica Pământească, iar spiritul din tine este născut de Tatăl Ceresc. Vântul bate şi voi auziţi sunetul lui, dar nu ştiţi de unde vine. Aşa este şi cu Legea Sfântă. Toţi oamenii o aud, dar n-o cunosc, deşi de la prima respiraţie este cu ei. Dar dacă ei sunt născuţi din nou de Tatăl Ceresc şi Maica Pământească, ei vor auzi cu urechi noi şi vor vedea cu ochi noi, şi flacăra Legii Sfinte se va aprinde în ei.”
Un om a întrebat: „Cum pot fi aceste lucruri?”
Domnul Iisus le-a răspuns: „Într-adevăr, adevăr zic vouă, noi spunem ceea ce ştim şi mărturisim ceea ce am văzut; şi, iată, nu primiţi mărturia noastră. Pentru că omul este născut să meargă cu îngerii şi nu să caute pietre preţioase în nămol. Lui i-a lăsat Tatăl Ceresc moştenirea Sa, ca el să construiască Împărăţia Cerurilor pe pământ, dar omul şi-a întors faţa de la Tatăl său şi a început să se închine lumii şi idolilor ei. Şi aceasta este condamnarea: lumina să vină în lume, dar oamenii să iubească mai degrabă întunericul decât lumina, deoarece acţiunile lor au fost rele. Pentru că fiecare care a făcut rău, deşi a avut lumină, nu a venit la ea. Pentru că noi suntem Fiii lui Dumnezeu, şi în noi este glorificat Dumnezeu. Iar Lumina care străluceşte în jurul lui Dumnezeu şi al copiilor Săi, este Lumina Legii Sfinte. Dar acela care urăşte lumina neagă pe Tatăl său şi Maica sa care i-au dat naştere.”
Un alt om a întrebat: „Doamne, cum putem noi cunoaşte lumina?”
Şi Domnul Iisus i-a răspuns: „Într-adevăr, adevăr zic vouă, Eu vă mai dau o nouă poruncă: Să vă iubiţi unul pe altul, aşa cum vă iubesc pe voi aceia cu care lucraţi împreună în Grădina Fraternităţii. Prin aceasta oamenii vor şti că toţi sunt deopotrivă fraţi, întocmai după cum noi toţi suntem Fiii lui Dumnezeu.”
Un om a întrebat: „Toată povestirea Ta este despre fraternitate, dar noi nu putem toţi să aparţinem fraternităţii. Totuşi noi dorim să preamărim lumina şi respingem întunericul, pentru că niciunul dintre noi nu doreşte răul.”
Şi Domnul Iisus a răspuns: „Inima ta să nu se tulbure. Voi să credeţi în Dumnezeu. Să ştiţi că în casa Tatălui nostru sunt multe camere şi fraternitatea noastră nu este decât o sticlă întunecată reflectând Fraternitatea Cerească căreia îi aparţin toate creaturile cerului şi ale pământului. Fraternitatea este via, iar Tatăl nostru Ceresc este fermierul. Oricare ramură din noi care nu produce fructe, este aruncată; iar fiecare ramură care produce fructe este curăţată de El, ca ea să poată produce şi mai multe fructe. Rămâneţi cu noi şi noi să rămânem cu voi. Deoarece nu oricare ramură poate produce fructe prin ea însăşi, excepţia stă în viţa de vie, tot aşa şi voi progresaţi numai dacă rămâneţi în Legea Sfântă, care este stânca pe care se sprijină fraternitatea noastră. Acela care rămâne în Lege este ca acela care adună multe fructe; pentru că fără Lege voi nu puteţi nimic. Dacă omul nu rămâne în Lege, el este ca o ramură îndepărtată şi se veştejeşte; şi oamenii taie şi îndepărtează astfel de ramuri şi le ard în foc.”
„Şi întocmai ca fraţii care au rămas în iubire unul pentru altul, aşa cum i-a învăţat Îngerul Iubirii, tot aşa noi vă cerem să vă iubiţi unul pe altul. Nu există iubire mai mare între oameni, decât de a învăţa Legea Sfântă unul de la altul şi de a se iubi unul pe altul. Tatăl Ceresc este în noi şi noi suntem în El şi noi vă întindem mâinile cu iubire şi vă cerem să fiţi ca unul din noi. Gloria pe care ne-a dat-o nouă, noi v-o dăm vouă; ca voi să puteţi fi ca unul, aşa cum noi suntem ca unul. Pentru că Tatăl vostru din Ceruri v-a iubit înainte de crearea lumii.”
Astfel învăţau fraţii Legea Sfântă pe aceia care îi ascultau şi s-a spus că ei au vindecat bolnavii şi suferinzii cu diverse plante şi cu tratamente minunate ale soarelui şi apei. Şi, de asemenea, ei au făcut multe alte lucruri, încât cărţile care s-ar putea scrie n-ar putea încape în întreaga lume. Amin.
