De marmură, de vite şi de oi, de cai,

De căruţe, de sclavi şi de suflete umane,

Toate acestea nu le veţi mai putea cumpăra, nici vinde,

Pentru că totul este afundat într-o mare de sânge.

Pentru că v-aţi întors capul de la Tatăl vostru Ceresc şi de la

Maica voastră Pământească

Şi pentru că voi veneraţi animalul care construieşte un paradis din piatră.

Aruncaţi săbiile, fraţii mei, şi apucaţi-mi mâna”.

În clipa în care degetele noastre se uniră

Am văzut în depărtare un mare oraş

Alb şi strălucitor, la orizontul îndepărtat lucitor ca alabastrul.

Şi se auziră voci şi tunete, fulgere ţâşniră

Şi un mare cutremur de pământ se dezlănţui,

De o amploare încă necunoscută pe pământ.

Atât de puternic şi de mare a fost cutremurul că

El împărţi marele oraş în trei

Şi oraşele noroadelor se prăbuşiră.

Şi marele oraş veni în amintire în faţa lui Dumnezeu

Bând până la fund cupa Asprei Sale Mânii.

Şi insulele porniră în derivă, iar munţii dispărură.

Şi căzu asupra oamenilor o mare grindină din cer,

Fiecare piatră având greutatea unui talant6

,

Şi un Înger puternic luă o mare stâncă asemenea unei pietre de moară

Şi o aruncă în mare spunând:

„Astfel cu violenţă va fi distrus oraşul cel mare

Şi nu va mai fi reconstruit.

Şi sunetele harpiştilor, şi muzicienilor, şi flautiştilor,

Precum şi a cântăreţilor, şi a trâmbiţaşilor

Nu vor mai fi auzite în tine.

Şi nici un meşteşugar de nici un fel ar fi

Nu se va mai găsi în tine,

Şi nici sunetul morilor nu vor mai fi auzite

Deloc în tine,

Şi nici lumina vreunei lumânări

Nu va mai lumina în tine deloc,

Nici vocile mirelui şi a miresei nu vor mai fi auzite

Deloc în tine,

Pentru că negustorii au fost marii oameni ai pământului

Şi prin vrăjitoriile tale au fost înşelate toate naţiunile.

În înlănţuirea ta a fost risipit sângele profeţilor, al sfinţilor

Şi al tuturor celor care au fost masacraţi pe pământ”.

Şi fraţii mei îmi prinseră mâna

Şi cu mare greutate se târâră afară din mâl,

Şi ei se aşezară rătăciţi, pe plaja de nisip,

Şi cerul se deschise şi spălă, cu ploaie, trupurile lor goale,

Şi am auzit o voce din cer, ca a multor ape la un loc,

Şi ca a unui mare tunet,

Şi am auzit vocea harpiştilor cântând cu harpele lor,

Şi ei cântară un nou cântec în faţa tronului.