Cel care şedea cu un picior pe mare şi cu celălalt pe uscat, îşi ridică mâinile la cer,

Şi jură pe Acela care trăieşte din eternitate,

Care a creat Cerul şi tot ce există în el,

Precum şi Pământul cu tot ce există în el

Şi marea cu tot ce conţine ea,

Că acest timp va înceta într-o zi.

Ziua în care vocea celui de-al şaptelea înger va răsuna,

Misterul lui Dumnezeu va fi revelat acelora

Care au mâncat din Arborele Vieţii

Care se înalţă pentru veşnicie în Marea Eternă.

Iar vocea vorbi iarăşi spunând:

„Mergi, ia cartea care este deschisă în mâinile îngerului

Care stă cu un picior pe mare şi cu celălalt pe uscat.”

Şi eu am mers la înger şi i-am spus:

„Dă-mi cartea,

Pentru că eu doresc să mănânc din Arborele Vieţii

Care se înalţă în mijlocul Mării Eterne.”

Şi îngerul mi-a dat cartea,

Şi eu am deschis cartea, şi am citit în ea

Tot ce s-a întâmplat, se întâmplă

Şi se va mai întâmpla.

Am văzut holocaustul care va cotropi pământul,

Şi marea distrugere

Care va îneca toate popoarele sale în oceane de sânge.

Şi am văzut, de asemenea, eternitatea omului

Şi iertarea infinită a Atotputernicului.

Şi am văzut sufletele oamenilor ca pagini albe în carte

Totdeauna gata pentru ca un nou cântec să fie scris.

Şi mi-am ridicat faţa

Către cei şapte îngeri ai Maicii Pământeşti

Şi cei şapte îngeri ai Tatălui Ceresc,

Şi mi-am simţit picioarele atingând sfânta frunte a Maicii Pământeşti,

Şi degetele mele atingând sfintele picioare ale Tatălui Ceresc,

Şi am înălţat un imn de Recunoştinţă:

„Îţi mulţumesc Ţie, Tată Ceresc,

Că m-ai condus la izvoarele râurilor curgătoare,

La un izvor viu într-un ţinut al uscăciunii,

Alimentând cu apă Grădina Eternă a minunilor,

Arborele Vieţii, mister al misterelor,

Care-şi înalţă ramurile nemuritoare în creştere eternă

Şi îşi trage seva prin rădăcinile sale din râul vieţii

Provenind dintr-o sursă eternă.

Şi Tu, Tată Ceresc,

Protejează fructele sale

Cu îngerii zilei şi ai nopţii

Şi cu flăcările Luminii Eterne care arde orice cale.”

Dar vocea vorbi iarăşi,

Şi iarăşi ochii mei fură covârşiţi

De splendorile împărăţiei luminii: „Atenţie, O, Omule,

Tu poţi păşi pe calea dreaptă