Nu va mai exista nici un fel de durere,
Căci ceea ce a fost aparţine trecutului.
Aceia care se războiseră, transformară săbiile în brăzdare
Şi lănciile lor în cosoare.
Nici un norod nu va mai ridica sabia împotriva unei alte norod.
Nici nu vor mai învăţa războiul,
Pentru că ceea ce a fost aparţine trecutului.”
Şi El vorbi din nou: „Eu reînnoiesc toate lucrurile.
Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul.
Eu voi da să bea celor însetaţi
Din fântâna apei vieţii libere.
Iar acela care va învinge obstacolele va moşteni totul.
Şi Eu voi fi Dumnezeul lui, iar el va fi Fiul Meu.
Dar fricoşii şi necredincioşii,
Şi răii, şi criminalii, şi toţi mincinoşii
Îşi vor săpa propria lor groapă, unde vor fi îngropaţi cu foc şi sulf arzător.”
Şi din nou imaginea mi s-a schimbat,
Şi am auzit vocile Sfintei Fraternităţi ridicându-se într-un cânt
Care spunea: „Veniţi să mergem în lumina Legii.”
Şi am văzut oraşul sfânt,
Şi Fraţii care au pătruns acolo.
Şi oraşul nu mai avea nevoie de soare,
Nici de lună să-l lumineze,
Pentru că îl lumina gloria lui Dumnezeu.
Şi am văzut râul pur al Apei Vieţii,
Limpede ca un cristal, venind de la tronul lui Dumnezeu,
Iar în mijlocul râului se înălţa Arborele Vieţii
Care purta patrusprezece feluri de fructe
Şi le oferea celor înfometaţi de el.
Şi frunzele arborelui servesc pentru vindecarea naţiunilor.
Şi noaptea nu mai exista,
Şi ei nu mai aveau nevoie de lumânări, nici de lumina soarelui,
Pentru că Domnul Dumnezeu le dădea lumină,
Şi ei domniră pentru totdeauna.
Am atins vederea interioară.
Şi prin Spiritul Tău în mine
Am auzit secretul Tău minunat.
Prin intuiţia Ta mistică
Tu ai făcut ca un izvor de cunoaştere
Să se dezvolta în mine,
O fântână de putere antrenând ape vii,
Un torent de iubire şi o înţelepciune atotcuprinzătoare
Asemenea splendorii Luminii Eterne.
Cartea a treia
Manuscrisele pierdute ale fraternităţii eseniene
Ne-am îndepărtat cu aroganţă de natură şi spiritul zeului Pan este mort. Sufletul oamenilor este scindat între speranţa unităţii şi sabia credinţelor dogmatice care-i separă adânc pretutindeni. A trăi în armonie cu universul transformă viaţa într-o ceremonie majestoasă; a te ridica împotriva acestuia e ca şi cum te-ai târî pe marginea unei prăpăstii. Şi, totuşi, în această epocă de orbire, anunţul unei schimbări se manifestă iar pe pământ. Conştiinţa umană se trezeşte iarăşi şi vocea învăţătorilor din vechime răsună divin peste micul nostru pământ. Acesteia îi dedic această carte. Evanghelia eseniană reprezintă o cale de ieşire din dilema omului modern.
E.B.S.
Prefaţa
Această a treia carte a Evangheliei eseniene este o culegere de texte de mare valoare spirituală, literară, filosofică şi poetică care rezultă din întrepătrunderea a doua tradiţii.
Cronologic, prima este tributară acelor tradiţii impuse poporului evreu în Babilon, de la Epopeea lui Ghilgameş la Zend-Avesta zoroastriană. A doua conţine tradiţiile Vechiului şi Noului Testament, începând cu epoca lui Enoch şi a patriarhilor, trecând până la Profeţi şi misterioasa Fraternitate eseniană.
