Mi-a vorbit: „Vino încoace,
Şi-ţi voi arăta lucruri care trebuie să se petreacă”.
Şi imediat am fost acolo, în spirit,
La pragul uşii deschise
Şi am intrat prin uşa deschisă
Într-o mare de lumină strălucitoare.
Iar în mijlocul oceanului orbitor de raze era un tron;
Iar pe tron era Cineva a cărui faţă era ascunsă.
Şi exista un curcubeu în jurul tronului,
Care avea aspectul unui smarald.
În jurul tronului se aflau treisprezece scaune înalte.
Şi pe aceste scaune am văzut şezând treisprezece bătrâni,
Învăluiţi în raze de lumină albă,
Iar feţele lor erau ascunse de nori de lumină în vârtej.
Şi şapte lămpi de foc ardeau în faţa tronului:
Focul Maicii Pământeşti.
Iar înaintea tronului străluceau şapte stele ale cerului:
Focul Tatălui Ceresc.
Înaintea tronului
Era o mare de sticlă asemenea cristalului:
Pe aceasta erau reflectate
Toţi munţii şi toate văile şi oceanele Pământului
Şi toate creaturile de pe acesta.
Iar cei treisprezece bătrâni care se închinau în faţa splendorii Aceluia
Care şedea pe tron, a cărui faţă era ascunsă
Din a căror mâini ţâşneau râuri de lumină, de la unul la altul,
Strigau: „Sfânt, Sfânt, Sfânt,
Domnul Dumnezeul Atotputernic,
Care a fost, este şi va fi.
Tu eşti binecuvântat, O, Doamne
Să primeşti gloria, şi onoarea, şi puterea,
Pentru că Tu ai creat toate lucrurile”.
Şi apoi am văzut în mâna dreaptă
A Aceluia care şedea pe tron,
A cărui faţă era ascunsă
O carte scrisă în interior,
Sigilată în partea din spate
Cu şapte sigilii.
Şi am văzut un Înger întrebând cu voce răsunătoare,
„Cine este demn să deschidă cartea,
