96. Şi acelea pe care vă voi spune să le omorâti, voi le veţi omorâ, şi le dădu lor.

97. Apoi El chemă un altul şi îi spuse: Priveşte şi fii atent la tot ce păstorii vor face cu aceste oi, pentru că ei vor face să piară mult mai multe decât le voi arăta eu.

98. Şi orice încălcare a ordinelor mele, toate omorurile pe care păstorii le vor face, vor fi notate, adică vor fi însemnate cele pe care ei le vor omorâ din ordinile mele şi cele care vor pieri din propria lor autoritate.

99. Toate omorurile comise de păstori le vor fi socotite. Nu uita deci să scrii câte oi le-au făcut să piară din propria lor vină, câte le-au dat ei chinurilor, pentru că această socoteală să fie o mărturie împotriva lor, ca să ştiu tot ce au făcut, dacă mi-au ascultat ordinele sau dacă ei au uitat să

le îndeplinească.

100. Dar ei să nu ştie ce ţi-am poruncit, nu le deschide lor câtuşi de puţin ochii, nu le da niciun avertisment, ci socoteşte cu grijă toate omorurile pe care le vor face şi dă-mi Mie o socoteală

bună a lor. Şi văzui cum aceşti păstori conduseră turma fiecare la timpul său. Şi ei au început să

omoare mai multe oi decât trebuia ei să facă să piară.

101. Şi ei şi-au abandonat oile în puterea leilor, astfel încăt multe dintre ele au fost mâncate de lei şi de tigri, şi mistreţii s-au aruncat asupra lor, au dat foc turnului închinat Domnului şi au distrus stâna.

102. Şi am fost mult întristat de arderea acestui turn şi de distrugerea stânei.

103. căci după aceea nu am mai putut-o vedea.

104. Cât priveşte păstorii şi complici lor, ei înşişi au dat oile tuturor fiarelor sălbatice, pentru a le mânca. Fiecare dintre ele le-a fost dată la rândul său şi la timpul său. Ci fiecare era înscrisă intr-o carte şi toate cele care pierea erau notate cu grija.

105. Căci fiecare păstor făcea să piară mult mai multe decât ar fi trebuit.

106. Atunci începui să plâng şi să mă revolt pentru soarta nenorocită a acestor oi.

107. Şi văzui în viziunea mea cum cel care scria, nota zi de zi omorurile comise de păstori, cum el urca şi prezenta Domului oilor şi Îi dadea Lui cartea în care era socoteala exactă a tot ce facuseră păstorii cu toţi aceia pe care i-au făcut să dispară.

108. Şi tot răul pe care ei l-au făcut.

109. Şi cartea a fost dusă în faţa Domnului spiritelor care întinse mâna, semnă şi apoi o puse deoparte.

110. După aceea văzui cum păstorii au căpătat autoritate timp de douăsprezece ore.

111. Şi iată că trei din aceste oi revenite din captivitate s-au reintors şi au întrat în locul stânei şi au început să ridice tot ce a fost distrus.

112. Dar mistreţi îi împiedicau, însă eforturile lor erau zadarnice.

113. Şi oile au continuat să clădească, întocmai ca mai înainte şi ridicară un turn care se numea turnul înalt.

114. Şi ei au început să aşeze o masă în faţa turnului, dar pâinea pe care ei o puneau pe ea era murdară şi stricată.

115. În plus toate oile erau orbite, ele nu puteau vedea mai mult ca păstorii.

116. Păstorii le-au dat, de asemenea, pentru a fi omorate în număr mare.

117. Dar Domnul oilor a tăcut şi toate oile s-au lăsat târâte. Păstorii şi oile, toţi s-au amestecat şi nimeni nu le-a mai apărat de atacul animalelor sălbatice.

118. Atunci cel care scria cartea, urcă şi o dădu Domnului oilor. Dar în acelaşi timp el se ruga pentru ele, aducând mărturie împotriva păstorilor care le-au făcut să piară. Şi după ce depuse cartea, el plecă.

Capitolul 87

1. Şi observai cum treizeci şi şapte de păstori au reînceput să aibă grijă de cireadă până când fiecare dispăru la rândul său, ca şi primii. Atunci oile au fost lăsate în grija celorlalţi păstori care le-au păzit fiecare un timp anume.

2. Apoi observai în viziunea mea toate oile din cer care erau fugărite de vulturi, ulii şi corbi.

Şi vulturii îi conduceau pe toţi ceilalţi.

3. Şi ei au început să mănâce oile, să le crape ochii cu ciocurile lor şi să se hrănească cu carnea lor.

4. Şi oile scoaseră strigăte jalnice simţindu-se mâncate în felul acesta.

5. Şi eu strigai, de asemenea şi gemui în somnul meu împotriva păstorului care şi-a luat asupra sa paza turmelor.

6. Şi văzui oi sfâşiate de câini, de vulturi şi de corbi. carnea lor, muşchii lor, totul a fost mâncat, nu le-au ramas decât oasele care au căzut pe pământ. Şi numărul oilor a scăzut mult.

7. Şi văzui după aceea douazeci şi trei de păstori aşezaţi în capul turmelor şi al căror timp, adunat, facea cincizeci şi opt de ani.

8. Atunci miei au fost aduşi pe lume de către oile albe şi ei au început să deschidă ochi şi să

vadă şi să îşi cheme mamele.

9. Dar oile nu i-au privit, nu au ascultat deloc plânsetul lor, căci ele erau surde, oarbe şi împietrite.

10. Şi am văzut în viziunea mea cum corbii se aruncau asupra acestor miei.

11. Care le înhăţau şi mâncau oile după ce le sfâşiau.

12. Văzui de asemenea corniţele acestor miei crescând, dar corbi încercau să le smulgă.

13. Iată că în sfârşit, un corn mare a crescut pe capul uneia dintre aceste oi şi ochii tuturor celorlalte s-au deschis.

14. Şi prima le privi şi ochii lor au fost deschişi şi ele i-au chemat.

15. Boii prezicători se grăbiră către ea.

16. În acest timp, acvilele, ulii, corbii şi vulturii continuau să năpăstuiască oile, zburând peste ele şi mâncându-le. Şi oile au tăcut, dar boii se jeleau şi gemeau.

17. Atunci corbi s-au luptat cu ea.

18. Căutând să îi zdrobească cornul, dar eforturile lor au fost zadarnice.

19. Şi privii până când veniră păstorii, acvilele, ulii şi vulturii.

20. Care puseseră pe corbi să rupă cornul acestei vite şi ale celor care se luptau cu ea. dar ea suporta atacul lor şi ceru ajutoare.

21. Atunci văzui venind omul care avea înscris numele păstorilor şi care era ridicat în prezenţa Domnului oilor.